Viața unei albine a fost redusă la jumătate în doar 50 de ani

O nouă lucrare arată cum durata de viață a albinei adulte pare să se fi redus cu aproape 50% în ultimii 50 de ani. Lista roșie europeană a albinelor sugerează că aproape una din zece specii de albine sălbatice este pe cale de dispariție. Imaginați-vă cum am reacționa dacă durata de viață a oamenilor s-ar înjumătăți. Echivalentul ar fi dacă femeia medie din Marea Britanie ar trăi până la 41 de ani în loc de 82 de ani.

Viitorul nostru este strâns legat de albine. Fără albine și alți polenizatori, nu putem cultiva majoritatea culturilor de care depindem pentru hrană.

Această cercetare ar putea ajuta la explicarea nivelurilor ridicate de mortalitate a coloniilor de albine din întreaga lume din ultimele decenii. Mortalitatea albinelor a fost deosebit de severă în SUA în iarna 2006-2007, când unii apicultori comerciali au pierdut 90 % din coloniile lor.

Rate ridicate inexplicabile de mortalitate a coloniilor de albine au fost raportate, de asemenea, în Canada, Australia, Belgia, Franța, Olanda, Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Elveția, Germania, Finlanda și Polonia. În iarna rece din 2012-2013, 29% din coloniile de albine din Regatul Unit au murit., potrivit sciencealert.com.

50 de ani de date

Autorii, Anthony Nearman și Dennis van Engelsdorp de la Universitatea din Maryland, au folosit modelarea matematică pentru a arăta că o speranță de viață mai mică a albinelor ar putea duce la moartea în masă a coloniilor.

Potrivit studiului lor, din 1969, durata de viață a albinelor din SUA a scăzut de la o medie de 34 de zile la doar 18 zile.

Autorii au studiat albine lucrătoare scoase din stupi și ținute în cuști, nu albine sălbatice, ceea ce ar putea să le fi afectat rezultatele. Dar dacă nu, se întâmplă ceva cu adevărat îngrijorător.

Autorii cred că albinele moderne ar putea suferi de o prevalență mai mare a unor boli, cum ar fi virusul aripilor deformate, care a devenit mai frecvent de la descoperirea sa în urmă cu 40 de ani, datorită răspândirii globale a vectorului său, acarianul varroa.

Albinele moderne pot fi slăbite de noile generații de pesticide care nu existau în urmă cu 50 de ani.

Adesea, polenul cu care albinele își hrănesc larvele este contaminat cu pesticide. Acest lucru ar putea înrăutăți situația, deoarece albinele expuse la doze mici de un grup de pesticide extrem de toxice numite neonicotinoide au o rezistență redusă la boli.

O altă explicație pe care o oferă autorii este că genele albinelor s-ar fi schimbat. Durata de viață a albinelor este legată de genele lor. Selecția artificială (de către apicultori) sau naturală poate favoriza albinele cu o durată de viață mai scurtă.

Oamenii de știință observă că acest lucru se întâmplă și la alte specii. De exemplu, codurile se maturizează acum mai devreme și când sunt de dimensiuni mai mici, deoarece pescuitul excesiv face ca peștii să supraviețuiască rareori suficient de mult timp pentru a crește mari.

Poate că factorii de stres din lumea modernă, cum ar fi pesticidele și bolile, fac ca albinele să supraviețuiască rareori pentru o perioadă lungă de timp. Așadar, evoluția lor ar putea favoriza un stil de viață „trăiește repede-mori-întinerește”.

Problema tuturor

Albinele se confruntă deja cu numeroase presiuni asupra supraviețuirii lor. Un studiu separat realizat de Universitatea din Bristol, publicat în noiembrie 2022, a constatat că îngrășămintele modifică câmpul electric al plantelor, ceea ce schimbă modul în care albinele percep florile. Acest lucru le descurajează să viziteze florile.

Iar habitatul albinelor este pe cale de dispariție. Din anii 1930, 97% din pajiștile cu flori sălbatice au dispărut în Marea Britanie, pe măsură ce agricultura s-a intensificat.

Oricât de fascinant ar fi, acest nou studiu ridică mai multe întrebări decât răspunsuri (așa cum face de obicei știința bună). Datele se bazează pe grupuri de albine lucrătoare ținute în cuști. Această metodă este adesea utilizată pentru a studia efectele factorilor de stres (cum ar fi pesticidele) asupra albinelor.

În acest tip de experimente, cercetătorii ar înființa, în mod normal, grupuri de control în același timp și în condiții identice.

Nearman și van Engelsdorp au folosit datele istorice de la grupurile de control din multe astfel de studii efectuate în SUA începând cu 1969. După cum recunosc autorii, acesta este un punct slab al raportului lor.

Ei nu pot garanta că condițiile de laborator au rămas aceleași din 1969. Poate că studiile mai vechi au avut tendința de a folosi cuști din lemn, iar cele moderne folosesc plastic. Dimensiunile cuștilor pot deveni mai mici sau mai mari. Fluxul de aer din incubatoarele moderne poate fi acum mai rapid – sau mai lent.

Astfel de detalii sunt rareori notate. Orice lucru care s-a schimbat în ultimii 50 de ani ar putea explica reducerea longevității.

Nu va fi ușor pentru oamenii de știință să deslușească concluziile studiului. Dar dacă am putea găsi date istorice privind longevitatea albinelor sălbatice din deceniile anterioare, le-am putea compara cu măsurătorile din lumea de astăzi.

Acest lucru i-ar ajuta pe oamenii de știință să excludă posibilitatea ca rezultatele studiului să fi fost afectate de condițiile de laborator.

O speranță de viață redusă a albinelor înseamnă o polenizare redusă. Albinele și alte insecte polenizatoare sunt esențiale pentru o recoltă bună pentru 75% din culturile pe care le cultivăm la nivel mondial. De asemenea, ele polenizează aproximativ 80 la sută din toate plantele sălbatice.

Toate speciile de albine se confruntă cu provocări similare cu cele ale albinelor de miere, dar nu știm dacă speranța lor de viață s-a schimbat. Dacă albinele trăiesc într-adevăr mai puțin timp în sălbăticie, trebuie să știm de ce.