De ce își schimbă sau nu femeile numele atunci când se căsătoresc

Cu zeci de ani în urmă, femeile proaspăt căsătorite adoptau în marea lor majoritate numele de familie al soțului, respectând un obicei social și asigurându-și anumite protecții juridice, economice și familiale.

În unele state, aceste protecții includeau posibilitatea de a-și păstra permisul de conducere sau de a se înregistra ca alegător, de a-și lua copiii de la școală sau de a avea un card de credit, a declarat Stephanie Coontz, director de cercetare și educație publică pentru Council on Contemporary Families.

Din punct de vedere cultural, adoptarea numelui soțului a fost legată de noțiuni paternaliste de proprietate – femeile aparțineau odată tatălui lor, apoi soțului lor, a declarat, pentru CNN, Deborah Carr, profesor de sociologie și director al Centrului pentru Inovație în Științe Sociale de la Universitatea din Boston.

În ciuda unei mișcări feministe în creștere și a unei mai mari egalități de gen, această practică rămâne extrem de comună. În contemporaneitate, „cel puțin în SUA, aproximativ 20% până la 30% dintre femei își păstrează numele, ceea ce înseamnă că marea majoritate iau numele soțului lor atunci când se căsătoresc”, a spus Carr. Printre acestea se numără și artista Jennifer Lopez, care și-a confirmat recent căsătoria cu actorul Ben Affleck cu semnătura „Mrs. Jennifer Lynn Affleck”.

„Femeile pot lua numele soțului lor din punct de vedere legal, dar din punct de vedere profesional aș paria că va continua să cânte sub numele de J. Lo. Uneori, femeile iau numele soțului lor în mod legal, dar, din punct de vedere profesional, s-ar putea să își folosească în continuare numele de fată. Abia după schimbările legale și o mișcare feministă în plină expansiune în anii 1970 a existat un mare impuls pentru păstrarea numelui de familie, a explicat Carr. Această tendință a scăzut în anii 1980, o epocă mai conservatoare, și a fluctuat din anii 1990”, a mai explicat Carr.

Decizia de a păstra sau de a renunța la numele propriu poate fi în continuare influențată de factori economici, familiali, sociali, romantici și religioși – mai ales atunci când sunt implicați copii.

Purtarea unui nume nou

Pentru unele persoane, adoptarea numelui soțului/soției este o „declarație publică în fața lumii că sunteți, de fapt, un cuplu. Cred că cealaltă este presiunea socială. Aceasta poate veni din partea soțului/soției, dar poate veni și din partea familiei. Iar femeile vor primi deseori împunsături – fie de la părinți, fie de la socrii lor – cu privire la motivul pentru care nu iei numele. Unii oameni cred că asta înseamnă că nu ești la fel de dedicată uniunii. Inerția sau tradiția sunt alte motive. Unele lucruri au fost făcute dintotdeauna, așa că oamenii nu le pun la îndoială. Nu le contrazic. Este un fel de cale de minimă rezistență.”, a spus Carr.

Unii oameni ar putea fi dornici să scape de numele lor de familie din dorința de a se separa cumva de părinții lor biologici, a declarat Joshua Coleman, psiholog în practică privată în Oakland, California, și cercetător senior la Council on Contemporary Families. „Cineva care nu a fost apropiat de părinții săi sau care s-a simțit rănit de aceștia (și) nu i-a plăcut cu adevărat să fie identificat ca un Smith sau un Jones sau oricine altcineva, ar saluta ideea unui nou nume de familie care nu este al său.

Femeia nu se vede într-un fel de subordonare față de soț sau cedând ceva din puterea sau autoritatea sau identitatea sau individualitatea ei. Îi place tradiția, dar asta nu înseamnă că ea aderă la toate lucrurile care au fost asociate în mod tradițional”, a adăugat el.Femeile care cred în egalitatea de gen, dar care își iau numele soțului lor, ar putea crede că schimbarea numelui nu înseamnă că renunță la ceva din autoritatea lor ca femeie, a spus Coleman.

Foarte rar se întâmplă ca un soț să adopte numele de familie al soției sale. Într-un studiu realizat în 2018 pe 877 de bărbați, 3% (27 de bărbați) și-au schimbat numele după ce s-au căsătorit. Dintre acești 27 de bărbați, 25 renunțaseră complet la numele de familie; doi și-au făcut o cratimă. Bărbații care își schimbaseră numele sub orice formă aveau mai multe șanse să fie mai puțin educați.

Păstrarea identității

În rândul celor 20-30% dintre femeile care nu respectă tradiția, cea mai frecventă practică este păstrarea propriului nume de familie, urmată de despărțire, crearea unui nume hibrid sau, chiar mai rar, găsirea unui nume comun complet nou, a spus Carr: „Pentru unele femei, păstrarea numelui de familie înseamnă păstrarea identității personale și familiale pe care au avut-o dintotdeauna.

Aceasta ar putea fi legată de părinții lor, legată de moștenirea lor etnică sau rasială – numele sunt foarte semnificative. Practic, unii oameni și-au stabilit o identitate profesională, în special cei care ocupă poziții foarte vizibile, cum ar fi scriitorii, academicienii sau celebritățile. Dacă numele lor este esențial pentru profesia lor, acesta este un lucru la care s-ar putea să nu fie dispuși să renunțe”.

Păstrarea numelui de familie poate fi, de asemenea, un act politic, adesea făcut de cei care aderă la credințele și practicile feministe, a spus Carr – cum ar fi independența și parteneriatul egal. Unii se întreabă de ce un nume ar trebui să fie privilegiat în detrimentul celuilalt și dacă folosirea doar a numelui unuia dintre soți ar transmite un parteneriat inegal.

Prevalența păstrării numelui de familie este mai mare în rândul femeilor cu un nivel mai ridicat de educație și al femeilor mai în vârstă, a spus Carr: „Ele au mai multă identitate profesională construită până în acel moment”, a spus ea, în timp ce femeile mai tinere au mai puține legături profesionale și ar putea fi mai sensibile la presiunea familiei”.

Faptul de a avea copii poate complica lucrurile

„Este foarte rar ca ambii parteneri să aleagă numele femeii”, a mai spus Carr: „În marea majoritate, dacă aleg un nume, acesta este cel care aparține soțului”. Mulți cred că folosirea numelui de familie al unuia dintre soți este mai ușor din punct de vedere social și legal. Oamenii știu cum să-ți spună”, a spus ea. Folosirea unui singur nume poate preveni, de asemenea, „bătăile de cap administrative” care pot apărea atunci când vine vorba de lucruri precum rezervarea de zboruri, asigurări, asistență medicală și cine are voie să ia un copil de la școală. Părinții care nu folosesc un singur nume de familie pentru întreaga familie trebuie să depună mult mai multă muncă și să dea multe explicații, deoarece multe dintre structurile noastre nu sunt create pentru a se adapta la practicile inovatoare de atribuire a numelor.

Decizia de a folosi numele soțului derivă uneori din faptul că există o certitudine maternă. Știm cine dă naștere, dar nu există întotdeauna o certitudine paternă. Și având în vedere că nașterile extraconjugale sunt încă stigmatizate, cred că, din punct de vedere istoric, acesta este un motiv pentru care cuplul ar alege numele de bărbat”.

Combinarea numelor de familie într-un anumit mod poate fi o modalitate de a păstra identitatea cuiva ca membru al familiei inițiale și ca individ, având în același timp o identitate ca membru al unei noi familii”, a adăugat Coleman.