De ce este nevoie pentru a realiza descoperiri științifice care să schimbe lumea

În știință, progresele sunt zilnice, dar adevăratele descoperiri sunt rare. De ce este nevoie pentru a realiza descoperiri științifice care să schimbe lumea? Unele sunt rezultatul unui accident norocos, combinat cu curiozitatea: oamenii de știință care călătoresc pe un drum găsesc brusc un motiv pentru a vira pe un alt drum, unul pe care nu au plănuit niciodată să îl parcurgă – un drum care ar putea foarte bine să nu ducă nicăieri.

Alte descoperiri majore provin din faptul că oamenii de știință urmăresc un vis foarte precis. Într-o zi, de obicei la începutul carierei lor, le vine o idee la care nu se mai pot opri din gândit. Este o nebunie, își spun ei, dar este cu adevărat imposibil? Discută cu colegi respectați care le reamintesc adesea toate motivele pentru care ideea lor ar putea să nu funcționeze și cât de dăunător ar putea fi acest lucru pentru cariera lor. Este un mesaj care dă de gândit, însă ideea nu moare. Așadar, se străduiesc să găsească sprijin financiar și caută colegi dispuși să riște să parcurgă acest drum împreună cu ei – un drum care s-ar putea să nu ducă nicăieri. Dar, uneori, drumul duce la descoperiri majore, cum ar fi penicilina și vaccinurile cu ARNm, scrie health.harvard.edu.

Descoperiri științifice datorate unor accidente norocoase și curiozității

Într-o zi, în 1928, Dr. Alexander Fleming de la Spitalul St. Mary din Londra creștea bacterii într-un vas de laborator. Fleming nu urmărea un vis științific. Era un microbiolog, care își făcea doar meseria.

Apoi a observat ceva ciudat: peste noapte, un alt tip de microb, o ciupercă, a călătorit prin aer, a aterizat pe vasul de laborator și a început să crească și să se răspândească pe vasul în care se dezvoltau bacteriile. Fleming a observat curând că ciuperca în creștere părea să ucidă bacteriile. El a presupus că aceasta producea o substanță care ucidea bacteriile. Deoarece numele ciupercii era Penicillium rubens, a numit substanța pe care ciuperca o producea „penicilină”.

Când Fleming a publicat o lucrare despre descoperirea sa, puțini au fost interesați. A mai durat încă 10 ani până când alți oameni de știință au încercat să genereze cantități mari de penicilină pentru a vedea dacă aceasta ar putea vindeca infecțiile bacteriene și salva vieți. Știm cu toții cum a decurs totul.

Descoperirea științifică a lui Fleming, la fel ca și altele, nu a avut loc pentru că Fleming a avut o idee genială. În schimb, a avut loc pentru că a observat ceva și a spus: „E ciudat”, apoi a încercat să înțeleagă ce anume.

Descoperiri științifice datorate persistenței și rezistenței în urmărirea unui vis

Povestea vaccinurilor cu ARNm, cum ar fi vaccinurile Pfizer/BioNTech și Moderna pentru COVID-19, este foarte diferită de povestea penicilinei. Timp de 30 de ani, un mic grup de oameni de știință a crezut că vaccinurile cu ARNm ar avea mari avantaje față de vaccinurile tradiționale – dacă ar putea fi depășite doar câteva obstacole. Mulți dintre acești oameni de știință au renunțat pe măsură ce au întâmpinat aceste obstacole, dar câțiva au persistat și, în cele din urmă, au reușit.

Un om de știință, Dr. Katalin Karikó, s-a alăturat facultății Universității din Pennsylvania la începutul anilor 1990 cu visul de a crea un vaccin cu ARNm. Ea a solicitat granturi pentru a-și susține activitatea, dar a fost respinsă în repetate rânduri: evaluatorii au declarat că era atât de puțin probabil ca ea sau oricine altcineva să poată depăși obstacolele, încât susținerea cercetării sale ar fi fost o investiție irosită. Universitatea sa a fost de acord să continue să îi susțină munca doar dacă ea a acceptat o retrogradare și o reducere a salariului. Ea le-a acceptat pe amândouă și și-a urmărit cu tenacitate visul.

Un obstacol major în calea vaccinurilor cu ARNm o fascina în mod deosebit: reacția violentă a sistemului imunitar atunci când întâlnește ARNm de la un virus. Zece ani de muncă perseverentă au ajutat-o pe Karikó și pe colegul său Drew Weissman să descopere cum să facă o mică modificare în ARNm care să prevină acest răspuns imunitar violent – un pas important pentru a face posibile toate vaccinurile cu ARNm. Fără acest lucru, lumea nu ar fi avut astăzi vaccinurile COVID cu ARNm.

Vaccinul Pfizer/BioNTech COVID

Alți doi oameni de știință care au creat vaccinul Pfizer/BioNTech COVID, Uğur Șahin și Őzlem Turëci, sunt imigranți turci în Germania care s-au întâlnit, s-au îndrăgostit de ideea de a crea un vaccin cu ARNm și apoi s-au îndrăgostit unul de celălalt. Potrivit The Wall Street Journal, într-o zi din 2002 au luat o pauză de prânz, s-au căsătorit, apoi s-au întors după-amiaza în laboratorul lor pentru a finaliza un experiment – doar unul dintre multele realizate de-a lungul a 30 de ani. Fiecare experiment a fost încă un pas posibil spre visul lor suprem până când, în cele din urmă, în 2020, au realizat acest vis: vaccinul lor cu ARNm pentru COVID-19 s-a dovedit a fi foarte sigur și eficient.

Ținând tare la visele lor

Indiferent de calea pe care o parcurg oamenii de știință care reușesc să salveze vieți, ei îndură adesea dezinteres, ca Fleming, sau scepticism repetat, ridiculizare și respingere, ca Karikó, Weissman, Șahin și Turëci. Numai prin persistență pură acești oameni de știință și-au adus visele la viață. Ei au fost răsplătiți cu faimă și bogăție și cu ceva și mai valoros: cunoașterea faptului că, datorită muncii lor, sute de milioane de oameni din întreaga lume nu s-au îmbolnăvit niciodată și milioane de oameni nu au murit înainte de vreme.

Desigur, o obsesie neobosită pentru un vis improbabil nu reușește să dea roade pentru mulți oameni de știință. Ideile lor, deși destul de strălucite, în cele din urmă se dovedesc a fi greșite: natura nu se dovedește a funcționa așa cum au prezis ei. În cele din urmă, frumoasa lor teorie este ucisă de o gașcă brutală de fapte.

Alți visători științifici se dovedesc, în cele din urmă, că au fost pe drumul cel bun tot timpul și că și-ar fi îndeplinit visul – dacă ar fi făcut experimentul puțin diferit, dacă ar fi persistat puțin mai mult timp sau dacă sprijinul pentru munca lor nu s-ar fi epuizat. Drept urmare, nici ei, nici noi ceilalți nu am beneficiat de ceea ce ar fi fost – până când alți oameni de știință le-au redescoperit munca ani mai târziu.

În cele din urmă, descoperirile științifice sunt posibile doar dacă o societate este dispusă să investească în visători, recunoscând că nu toate investițiile vor duce la descoperiri majore. Cu toate acestea, investițiile care duc la descoperiri aduc un randament economic mult mai mare decât investiția – precum și prevenirea suferinței și a morții și schimbarea lumii.