Pacienții cu boala Parkinson care dezvoltă anxietate la începutul bolii sunt expuși riscului de a avea o activitate fizică redusă, ceea ce favorizează continuarea anxietății și declinul cognitiv, arată datele obținute de la aproape 500 de persoane.

Anxietatea apare la 20%-60% dintre pacienții cu boala Parkinson (PD), dar adesea nu este diagnosticată, potrivit medicului Jacob D. Jones, profesor la California State University, San Bernardino, și a colegilor săi.

„Anxietatea poate atenua motivația de a se angaja în activități fizice, ceea ce duce la mai multă anxietate și la alte rezultate cognitive negative”, deși s-a demonstrat că activitatea fizică îmbunătățește funcția cognitivă la pacienții cu Parkinson, au spus ei. Cu toate acestea, activitatea fizică ca mediator între anxietate și funcția cognitivă în Parkinson nu a fost bine studiată, au remarcat specialiștii.

Participanții la studiu, diagnosticați cu Parkinson, au fost urmăriți timp de 5 ani

Într-un studiu publicat în Mental Health and Physical Activity, cercetătorii au identificat 487 de adulți cu PD nou diagnosticată în ultimii 2 ani, care au fost înscriși în Inițiativa Markeri de progresie a bolii Parkinson. Participanții au fost urmăriți timp de până la 5 ani și au completat teste neuropsihologice, teste de severitate motorie și auto-raportări privind anxietatea și activitatea fizică. Anxietatea a fost evaluată cu ajutorul subscalei State-Trait Anxiety Inventory-Trait (STAI-T). Activitatea fizică a fost evaluată cu ajutorul Scalei de activitate fizică pentru persoanele în vârstă (PASE). Severitatea motorie a fost evaluată cu ajutorul Scalei Unificate de Evaluare a Bolii Parkinson-Partea III (UPDRS). Vârsta medie a participanților a fost de 61 de ani, 65% au fost bărbați și 96% au fost de culoare albă.

Activitatea fizică a mediat legătura dintre anxietate și cogniție

Folosind un model de efect direct, cercetătorii au descoperit că persoanele a căror anxietate a crescut în timpul perioadei de studiu au prezentat, de asemenea, semne de declin cognitiv. Un efect semnificativ între persoane a arătat că indivizii care au fost în general mai anxioși au obținut, de asemenea, scoruri mai mici la testele cognitive pe parcursul perioadei de studiu de 5 ani.

Într-un model de mediere calculat cu ajutorul modelării ecuațiilor structurale, activitatea fizică a mediat legătura dintre anxietate și cogniție, mai ales activitatea casnică.

„A existat o asociere semnificativă în interiorul persoanei între anxietate și activitățile casnice, ceea ce înseamnă că persoanele care au devenit mai anxioase pe parcursul celor 5 ani de studiu au devenit, de asemenea, mai puțin active în casă”, au raportat Dr. Jones și colegii săi.

Cu toate acestea, nu a fost observat niciun efect indirect semnificativ în ceea ce privește constatările între persoane cu privire la impactul activității fizice asupra anxietății și a declinului cognitiv. Deși anxietatea mai severă a fost asociată cu o activitate mai puțin activă, performanța cognitivă nu a fost asociată cu niciunul dintre tipurile de activitate fizică.

Reducerea activității fizice poate fi dăunătoare

Prezența unui efect între persoane „sugerează că reducerile activității fizice, în special în primii 5 ani de la debutul bolii, pot fi dăunătoare pentru sănătatea mintală”, au subliniat cercetătorii. Având în vedere că populația studiată a fost diagnosticată recent cu Parkinson „este probabil ca termenii within-person să fie mai sensibili la schimbările de anxietate, activitate fizică și cogniție care sunt mai direct rezultatul procesului PD, spre deosebire de stilul de viață/trăsăturile preexistente”, au spus ei.

Rezultatele studiului au fost limitate de mai mulți factori, inclusiv de utilizarea de auto-evaluări pentru a măsura activitatea fizică și de lipsa de informații granulare despre detaliile activității fizice, au remarcat cercetătorii. O altă limitare a fost includerea doar a pacienților cu Parkinson recent diagnosticați, ceea ce ar putea limita generalizabilitatea.

„Cercetările viitoare sunt justificate pentru a înțelege dacă alte moduri, intensități sau complexități ale activității fizice au un impact diferit asupra indivizilor cu Parkinson în raport cu cogniția”, au spus ei.