Dr. Alexandru D. Rădulescu. Chirurg ortoped şi traumatolog, scriitor

Dr. Alexandru D. Rădulescu. Chirurg ortoped şi traumatolog, scriitor

Medicul şi scriitorul Alexandru D. Rădulescu, membru titular al Academiei Române, s-a născut la Focşani, la 26 august 1886.

A urmat studiile liceale şi medicale la Bucureşti, unde, în 1914, şi-a susţinut teza de doctorat “Un procedeu simplu de gastro-enterostomie şi entero-anastomoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare”.

A lucrat ca medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgicală din Bucureşti (1915-1919), adjunct al Clinicii Chirurgicale de la Facultatea de Medicină din Cluj (1919-1922), medic primar şi director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj (1920-1940). Medic la Spitalul de Ortopedie şi Tuberculoză Chirurgicală din Bucureşti (1940-1962), profesor de clinică ortopedică la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (1947-1962).

În 1927, a fondat “Revista de Ortopedie şi Chirurgie Infantilă”, iar în 1931 a pus bazele Societăţii Române de Ortopedie.

Chirurg ortoped şi traumatolog, şi-a adus contribuţia la afirmarea ortopediei ca specialitate independentă în România. Între cercetările sale se remarcă cu deosebire cele privitoare la scolioze, morbutul lui Pott, pseudartroze, luxaţiile congenitale ale şoldului etc. A inaugurat procedee operatorii originale; s-a preocupat de grefele şi transplantele osoase, de tratamentul luxaţiilor şi fracturilor, de chirurgia sechelelor, de poliomielită etc.

În domeniul practicii ortopedice, a îmbogăţit tehnica operatorie, dar şi echipamentul şi instrumentarul chirurgical ortopedic (masa ortopedică „Rădulescu”, scăriţa de extensiune, depănătorul cu floare, strângătorul de sârmă, despicătorul de coastă, pense cu astragal etc.). A acordat o atenţie aparte şi tehnicii protezice, introducând metode personale: genunchiul blocabil, „mâna mecanică Rădulescu-Aldea”, aparatele pentru paralizie poliomielitică, coastele pentru scolioză etc.

Rezultatele studiilor sale au fost publicate în peste 300 de articole din reviste academice şi cărţi.

S-a remarcat şi ca scriitor, publicând, sub pseudonimul Furpa Sera sau sub nume propriu: “Bătea un vânt de nebunie” (1931), “Surprinşi în intimitate” (1931), “Trebuie să înving” (1946), “De altădată. Schiţe şi povestiri” (1965), “Sandu Ronea” (1968), piesa în trei acte “Cărăbuşul de lumină” ş.a.

Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale Bucureşti, al Academiei de Chirurgie Paris, al Societăţii Internaţionale de Chirurgie, al societăţilor de ortopedie din Bordeaux, Leipzig, Sofia, Varşovia etc. Membru corespondent (1 nov. 1948), apoi membru titular (2 iul. 1955) al Academiei Române.

A murit la Bucureşti, la 11 aprilie 1979.

Ecaterina Dinescu

Ecaterina Dinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: