farmec.ro - Livrăm frumusețe!
Rubrica rezidentului

Dr. Emanuel Moisă: „Cel mai frumos lucru din meseria noastră este reprezentat tot de oameni”

Asistent universitar și medic rezident în anul trei la Spitalul Universitar de Urgență Elias, București, specializarea Anestezie și Terapie Intensivă, dr. Emanuel Moisă spune că medicul anestezist este acel dirijor tăcut cu un număr infinit de mâini în care stă, colocvial spus, viața unui om.

„Am ales Anestezia și Terapia Intensivă pentru că nicidecum nu am perceput această specializare a fi a unui doctor care „știe doar trei seringi” sau care are scopul de a te „amorți de la brâu în jos cu un ac în spate”. Nu. Am perceput medicul anestezist și intensivist a fi piesa de temelie în îngrijirea bolnavului cu patologii acute, severe, amenințătoare de viață. Acel dirijor tăcut cu un număr infinit de mâini în care stă, colocvial spus, viața unui om. Practic, în mâinile anestezistului-intensivistului stă întreaga homeostazie a organismului.

Anestezia generală, de exemplu, constă în hipnoză, analgezie și curarizare (paralizie). Această combinație este ideală pentru desfășurarea actului chirurgical, însă nu este compatibilă cu viața. Practic, fiecare intubație endotraheală reprezintă un moment de punte, în care una dintre funcțiile vitale și anume, respirația, este abolită, iar protezarea căii aeriene și ventilația mecanică invazivă reprezintă una dintre metodele suportive care asigură supraviețuirea bolnavului pe parcursul intervenției chirurgicale.

farmec.ro - Livrăm frumusețe!

Cea mai mare influență în alegerea Anesteziei și Terapiei Intensive a avut-o specializarea în sine. Primul contact cu Terapia Intensivă a fost la Spitalul Clinic de Urgență București (Floreasca) în secția ATI Poli 1, unde erau admiși pacienți cu politraumatisme având diverse cauze. Complexitatea, rapiditatea și finețea manevrelor alături de utilizarea tuturor acelor aparate complexe și a unor decizii rapid și bine luate m-a fascinat la finalul anului 2 de facultate, când cunoștințele mele medicale erau limitate.

Ulterior am fost voluntar și „adoptat” pe secția ATI a Spitalului Universitar de Urgență Elias din București unde îmi desfășor actual activitatea ca medic rezident. În domeniul Anesteziei și Terapiei Intensive nu este necesară doar o minte extrem de ascuțită și logică, ci și o bună coordonare a acesteia cu activitatea motrică a acelor mâini, care, de cele mai multe ori, nu sunt doar două.

libris.ro

De asemenea, puterea de decizie este una foarte mare, însă această putere de decizie, în contextul unei legislații greșit elaborate reprezintă mai mult o povară. Pe parcursul anilor de facultate și ulterior, de rezidențiat, trecem prin momente dificile și ne vedem ajunși în anumite situații critice în care trebuie să luăm niște decizii. Niciodată nu m-am gândit să renunț la medicină, indiferent cât de complicate au fost situațiile în care m-am aflat, însă mi-am schimbat perspectiva sau am înțeles ce am greșit eu sau alții și de ce am ajuns acolo.

Consider că, atât slăbiciunea mea, cât și punctul meu forte, sunt reprezentate de oameni. Este o meserie în care lucrezi cu oameni, pe care încerci și speri că îi vei vindeca, iar pentru a realiza acest lucru, nu sunt necesare doar inteligența și îndemânarea, dar și comunicarea cu colegii, de la brancardier, la șef de secție. Oamenii din mediul profesional te pot ajuta să fii mai performant sau pot reprezenta o mare bătaie de cap, reali dușmani, iar această constatare nu îmi aparține, ci o observăm încă din primii ani de facultate.

În momentul acesta voi zice franc că practicarea Anesteziei și Terapiei Intensive în România nu este exact ceea ce visez sau am visat, dar fiecare putem și consider că trebuie să contribuim la transformarea sistemului medical din România în sistemul medical la care încă visăm.

Din nefericire, ATI-ul este o specialitate în care te lovești de multe situații critice, unele de un grotesc și aș putea zice, o „violență” greu de suportat.

Cea mai grea decizie este aceea de a opri resuscitarea cardio-pulmonară sau de a retrage suportul vital. Orice viață contează și orice pacient reprezintă o persoană pe care cel puțin cineva a iubit-o la un moment dat. Însă, indiferent de toate părțile neplăcute, peste 10 ani voi fi tot la ATI, în spatele ușilor închise, unde prea puțini știu ce facem și nu voi dori vreodată să fac altceva. La fel și peste 20 sau 30 de ani. Anestezia și Terapia Intensivă reprezintă o parte importantă din viața mea, iar cel mai frumos lucru din meseria noastră este reprezentat tot de oameni. Fără ei nu am avea parte de nimic din ceea ce facem.

Cred că la un moment dat fiecare dintre noi și-a pus întrebarea „Cum aș putea să schimb eu sistemul de sănătate din România?”. Mi-am dat seama că această întrebare ar trebui să fie pusă mereu la persoana I plural. Ce am putea noi schimba? Efortul trebuie să fie unul colectiv.

Sistemul de învățământ trebuie reformat alături de cel medical. Sunt atât de multe lucruri de schimbat, de la infrastructură până la sistemul de pază de la poarta spitalului, însă atitudinea și viziunea noastră asupra sistemului medical trebuie în primul rând schimbate”, a scris dr. Ionele Claudiu Marinel pe pagina Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România, la rubrica „Young Doctors of Romania”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *