farmec.ro - Livrăm frumusețe!
Actualitate

Sorina Signeanu, consilier juridic. Agenda cu lucruri de făcut în 2020

Stăm de ceva vreme acasă cu casa plină. Nici în viziunile cele mai sumbre, în timp ce-mi răsfoiam agenda cu lucruri de făcut în 2020 (degeaba mi-am luat agendă în 2020) nu mi-am imaginat că vor sta copiii acasă atâtea luni, din martie până în septembrie.

Nici nu-mi vine să cred că era o vreme când mi se părea greu doar să-i pregătesc pe toți trei dimineața și să ies din casă. Cât timp liber, câtă minte liberă îmi rămânea după ce-i lăsam la școală!

Cu ei acasă numai liberă n-am fost, dar relația noastră este acum de trei sute de ori mai frumoasă, deci este doar câștig. Chiar și așa, să le dea Dumnezeu sănătate bunicilor pentru că s-au mutat la țară și am putut să-i basculăm în ogradă pe ăștia micii din când în când, să pot aerisi și eu casa acoperită încontinuu de praful stârnit de alergătura lor.

farmec.ro - Livrăm frumusețe!

La începutul carantinei, bunicii stăteau departe de nepoți. Veneau să le aducă un pahar cu apă și o felie de plăcintă înfășurați în halate flaușate, cu mască și mănuși. Se duceau apoi departe de ei, îi urmăreau cum suflă toate păpădiile din iarbă și lăcrimau resemnați.

– Sorina, eu am vorbit cu taică-tu și dacă murim de Corona, să te muți tu în casa noastră și să-i dai diferenta de bani lui frate-tu.

libris.ro

-…alo? Ce-i cu tine, măi? Cum să muriți de Corona?

-Eu doar te anunț. Avem grijă de noi, știu că și voi luați toate măsurile. Dar dacă murim, să știi că eu am vorbit cu taică-tu și rămâne așa.

Dar n-au murit de Corona, iar eu am rămas la apartament, slavă domnului!

După ce s-au relaxat măsurile, iar bunicii au putut să-și strângă din nou în brațe nepoții, râuri-râuri de lacrimi au curs pe prispă, când s-au putut face primii pași înăuntrul casei, în sfârșit.

-Dragii meeei! strângea la piept brusc întinerita bunică grupul de trei nepoți.

Turtele așteptau învelite în prosopul de bumbac, bunicul aștepta și el cu buzunarele pline de jeleuri dătătoare de tantrumuri, iar părinților le scârțâiau deja roțile la capătul străzii. Nici nu știam de ce ne bucurăm mai mult: că ne putem îmbrățișa părinții, că avem din nou câteva ore libere sau că nepoții se bucură în sfârșit de bunici.

Pentru că izolarea forțată și neîmbrățișările, apelurile video terminate în lacrimi și teroarea că virusul țintește fix bătrâni ne-au amintit viitorul cert: că nu sunt pentru totdeauna la cheremul nostru și al nepoților. Interpretată cu jale sau fără, soluția e una: petreceți timp mult și bun cu părinții. Nu lăsați următoarea izolare să vă aducă aminte de cât de mult le iubiți îmbrățisările.

Sorina Signeanu, consilier juridic

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *