Jurnalul studentului la Farmacie. Nu mă las să mă gândesc chiar la orice, oricând și oricât

Știu că pentru majoritatea oamenilor perioada aceasta este una dificilă sau chiar mai mult de atât, dar în același timp știu că poate fi valorificată, chiar și cu limitele pe care suntem datori să le respectăm.

Desigur că, în aproape orice situație, există o parte neplăcută a acestui lucru și anume: un oarecare sentiment de constrângere, singurătate, plictiseală teribilă și anxietate (eu însumi fiind un adept a celei din urmă).

Deși recunosc că nu pot să fac aceste stări să dispară complet, mi-am dovedit că am un cuvânt de spus în amplitudinea cu care acestea se manifestă, prin timpul și energia pe care aleg să le aloc acestora. Mai simplu spus, nu mă las să mă gândesc chiar la orice, oricând și oricât.

Astfel încât, în această perioadă de carantină, am reușit să realizez un echilibru între lucrurile pe care le pot face ca să îmi reamintesc că nu este sfârșitul lumii și că pământul se învârte în continuare. Există și lucruri care pur și simplu mă fac să mă destind și anume: să mă ocup la fel ca înainte de facultate (online în parte) și chiar să gândesc puțin în avans spre licență, de curățenia din casă și de alte scopuri pe care voiam sa le ating chiar și înainte de restricții (fie ele mai mici sau mai mari).

Aceste activități îmi iau timp și energie, dar în același timp și satisfacție și mândrie (adică la sfârșitul zilei mă fac să-mi spun: “Bravo! Ține-o tot așa!”), și îmi dau avânt spre următoarea zi. Cele de mai sus, după cum am spus, le fac în balanță cu acele lucruri care îmi plac și atât: să citesc, în primul rând (momentan “țin aproape” câteva cărți de Haruki Murakami și una în format digital de Mircea Eliade, recomand!), să pictez (cam orice îmi trece prin cap), să ascult muzică (la căști cu ochii închiși și la difuzor atunci când vreau să dublez vocea artistului), să gătesc (din nou, tot ce îmi trece prin cap, de obicei ceva nou pentru mine), să râd la telefon (nu degeaba, ci pentru că găsesc tot felul de postări amuzante). Aș fi vrut să includ aici și exercțiile fizice dar, sincer să fiu, nu le fac (!!). Lista ar putea continua, dar cred că până la urmă este vorba doar despre a vedea și lua o oportunitate atunci când ea se ivește.

În final, știu, sunt multe lucruri enunțate, când să le faci pe toate? Poate e și vorba într-o oarecare măsură de a nu face nimic. Să te lași un pic pe spate, să închizi ochii și să respiri (cu masca, dacă ieși afară).

#speranță #răbdare #staiacasă

Sebastian-Gabriel Bibirig, 22 ani, student al Facultății de Farmacie, U.M.F. Gr. T. Popa Iași.