Dr. Adelina Afetelor: „În chirurgie, dacă nu ai disciplină, eşti pierdut”

Dr. Adelina Afetelor: „În chirurgie, dacă nu ai disciplină, eşti pierdut”

Medic rezident la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, specializarea Chirurgie Toracică, dr. Adelina Afetelor spune că la finalul oricărei zile de muncă, satisfacţia cea mai mare rămâne puţinul pe care reușește să îl adauge la starea de bine a pacienţilor.

„Nu-mi amintesc primul moment în care am vrut să urmez cariera de medic. Nu a fost nici ceva forţat, nici o înclinaţie de moment. De fel, analizez îndelung înainte de a lua o decizie importantă, dar după ce fac pace cu mine însămi, nu mă intorc din drum.
Când am început facultatea a fost puţin haotic, deoarece se schimbase totul (oraşul, casa, colectivul, programul), iar părinţii nu mai erau acolo să îmi atragă atenţia o dată la 10 minute să mai fac şi câte ceva pentru mine. M-am regăsit undeva prin decembrie când deja făceam parte dintr-un grup destul de închegat, luptând împreună să învingem anatomia membrelor şi trunchiului. În martie 2013 am decis iremediabil că voi face fie o specialitate chirurgicală (iar opţiunile pe care le luam în considerare erau destul de limitate), fie medicină de urgenţă, după un stagiu voluntar de practică la UPU. Aceleaşi opţiuni de atunci le-am avut în vedere şi la repartiţie.

Tot la începutul anului I m-am apucat de voluntariat şi am rămas dedicată proiectelor întreprinse de studenţi, intreaga facultate. Ca să fiu sinceră, când am timp, cu răbdarea colegilor şi prietenilor mai mici, încă îmi mai dau cu părerea. Am început ca orice boboc cu cele mai mari atracţii: baluri, petreceri şi campanii de donaţii, ca mai apoi să îmi asum responsabilităţi mult mai mari: Congresul Național al Studenților și Tinerilor Medici- CNSTM (care a devenit mai apoi International Medical Students’ Congress of Bucharest- IMSCB), Simularea Examenului de Admitere, administraţie organizaţională şi reprezentare. Înşiruindu-le, par doar nişte cuvinte aruncate, dar cu care m-am confruntat după stagiu, în fiecare zi, timp de aproape 5 ani. Am găsit oameni incredibili pe care nu i-aş fi cunoscut altfel, care m-au inspirat şi care mă inspiră în continuare şi cărora sper că măcar o dată le-am oferit ceva de neuitat.

farmec.ro - Livrăm frumusețe!

În ultima parte a celui de-al 6-lea an de facultate, am încercat să mă liniştesc şi să mă concentrez doar pe învăţat. Uitându-mă înapoi, cred cu ardoare că examenul de rezidenţiat nu testează atât memoria, cât răbdarea şi capacitatea de autocontrol. Şi da, este un examen greu, dar aş minţi dacă aş spune că a fost cel mai greu lucru pe care l-am facut în ultimii 7 ani. Adevărata greutate, din punctul meu de vedere începe în momentul în care îţi sunt daţi pacienţi pe mână, iar tu încă nu îţi deosebeşti capul de picioare.

La încheierea primului an de rezidenţiat, mă consider câştigată. Mi-am ales Chirurgie Toracică acum 1 an, în pofida tuturor piedicilor şi nu numai că nu regret, ci chiar mă bucur. Am ajuns într-un nou colectiv în care este foarte important să poţi să lucrezi în echipă şi să te administrezi singur în raport cu ceilalţi. Muncim mult, cu toţii, ca să acoperim deficitele pe care sistemul sanitar în sine nu reuşeşte să le acopere, iar asta nu e o ruşine. Am căutat un pedagog bun, în schimb am găsit un mentor fenomenal, care păstoreşte cu o mână de militar întreaga secţie. E şi normal să fie aşa, în chirurgie, dacă nu ai disciplină, eşti pierdut. Tot ce sper este să rămân la fel de receptivă ca până acum şi să nu uit niciodată că la finalul oricărei zile de muncă, satisfacţia cea mai mare rămâne puţinul pe care am reuşit să îl adaug la starea de bine a pacienţilor”, a scris medicul rezident pe pagina Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România, la rubrica „Young Doctors of Romania”.

 

Ecaterina Dinescu

Ecaterina Dinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: