Medic rezident anul IV la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, Clinica Ortopedie, dr. Dragoș Apostu spune că „senzația de a repune oamenii pe picioare, atât la propriu cât și la figurat, de a-i învăța din nou să umble, este absolut minunată”.

„Am ales Ortopedia deoarece este foarte variată: ai pacienți cronici dar și pacienți acuți, pacienți tineri dar și pacienți vârstnici, tratament conservativ dar și tratament chirurgical, operații delicate dar și operații „mai dure”. Iar senzația de a repune oamenii pe picioare, atât la propriu cât și la figurat, de a-i învăța din nou să umble, este absolut minunată. Practica în aceste secții m-a făcut să o aleg însă fără ezitare.
De ce nu am plecat din țară? Răspunsul însă este destul de complex, părerile fiind împărțite. Astfel, vă prezint această situație din perspectiva mea.

Experiența în străinătate este categoric un avantaj: vezi un sistem diferit, principii diferite, abordări diferite, îți creezi relații, cunoști culturi noi, îți creează practic un concept spre care să tinzi.
Consider că atunci când cineva se gândește la această plecare, se gândește în principal la: familie, partea socială, pregătirea medicală, sistemul de sănătate și situația financiară, nu neapărat în această ordine. Familia. Tindem să considerăm că nu mai există distanțe mari având în vedere transportul actual, dar experiența personală m-a învățat altceva. O parte dintre pacienții noștri vârstnici au familia plecată în străinătate, iar din păcate foarte puțini reușesc să vină în țară în următoarele zile de la traumatism. Este foarte dificil pentru pacienți să treacă peste o dificultate majoră în viața lor, singuri. Se citește clar o tristețe sporită pe chipul lor, comparativ cu ceilalți. Nu condamn pe nimeni care dorește o viață mai bună în altă parte, în detrimentul îndepărtării de familie, este normal, dar personal nu doresc să văd vreodată această tristețe în cazul familiei mele.

Pregătirea medicală. Văd în jurul meu din ce în ce mai mulți colegi rezidenți care efectuează manopere din ce în ce mai complexe, fapt greu de imaginat la începutul rezidențiatului meu. Astfel, în cazul acestora, o experiență în străinătate nu ar asigura o gamă mai mare de manopere efectuate, așadar nu ar avea această motivație. Într-adevăr însă, sunt situații unde acest fapt nu se aplică, motiv pentru care o schimbare este mai probabil indicată, fie pe plan intern, fie pe plan extern.
Sistemul de sănătate. Am văzut cu ochii mei în țara noastră spitale moderne, cu furnizarea unor servicii de înaltă calitate pacienților, fapte datorate unor medici deosebiți. Aceștia mi-au arătat că se poate, făcând-mă un adept al zicalei „omul sfințește locul”. Din acest motiv doresc să îmi aduc și eu aportul la o schimbare în bine a sistemului nostru.

În concluzie, cred că a profesa în străinătate nu poate fi catalogată drept o decizie bună sau proastă. Aceasta trebuie adaptată de către fiecare persoană în parte, dar personal nu consider că aș fi mai fericit sau că aș ajuta lumea mai bine profesând peste hotare”, a scris medicul rezident pe pagina Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România, la rubrica „Young Doctors of Romania”.