Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru. De ce sindromul Stockholm apare mai des la femei

Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv, din teama de violență.

Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât într-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute drept o amenințare, întrucât, într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit. Drept consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi.

Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul. Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare. Acest comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale abuzului inter-personal și a fost observat în cazul divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare.

Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, când doi bărbați înarmați până în dinți au încercat să jefuiască o bancă luând ostatici 4 funcționari. Când echipele de intervenție au pătruns în bancă într-un moment de neatenție al criminalilor, victimele, care între timp se atașaseră emoțional de răpitori, au început să-și apere agresorii și au încercat să-i ajute. Mai mult, victimele s-au opus încercării autorităților de a le elibera, apoi au refuzat să depună mărturie împotriva criminalilor și au angajat, pe banii lor, avocați pentru a-i apăra pe tâlhari. Totul a culminat când una dintre ostatice s-a căsătorit cu unul dintre agresori, aflat în închisoare.

S-a demonstrat știinţific că Sindromul Stockholm apare mai mult la femei. Aceasta manifestare este în legătură directă cu apariția unui astfel de comportament în cuplurile în care este prezentă violența domestică. Astfel, femeile sunt conștiente că vor continua să fie abuzate, însă nu pleacă de lângă agresor. Apare atașamentul faţă de cei care le fac rău. Manipularea nu mai vine aici din partea celuilalt, ci din partea victimei, care încearcă să se convingă singură că, de fapt, așa este corect să procedeze. Paradoxal, victimele sunt cele care se întreabă cu ce greşesc şi cum se pot îndrepta, în timp ce agresorii împrăştie acuze şi caută vinovaţi oriunde altundeva, dar nu în propria persoană.

Teoretic, acest sindrom este descris și în cazul copiilor abuzați. Care este ingredientul principal în sindromul Stockholm? Legătura emoțională dintre victimă și abuzator. În cazul copiilor, lucrurile sunt și mai simple: vorbim de copilul abuzat de către un adult apropiat, investit cu autoritate, de obicei din familie, sau apropiat acesteia; de o figură protectivă, în care copilul are încredere. Legătura emoțională deja exista.

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *