Ceea ce credem că merităm. Ana-Cătălina Chiroșcă, studentă la Medicină
Relațiile interumane au la bază, printre mulți alți factori, dorințele și așteptările umane- cum ne dorim să fie acea relaționare și ce facem în acest scop. În condițiile în care stima de sine este scăzută, însă, parametrii se schimbă.
Multe relații neechilibrate sunt cauzate de diferența dintre așteptări, dorințe și realitate. Persoanele neîncrezătoare, nesigure, tind să se mulțumească cu ceea ce „primesc” de la viață- indiferent dacă e ceea ce își doresc sau nu. Astfel, se creează un întreg sistem elaborat de evitare a unor gânduri și stări, sinceritatea față de sine devenind inexistentă. Întrebările introspective, cele ce duc spre nucleul adevăratelor așteptări, devin inamicul primar al gândurilor.
Astfel, tiparul cognitiv se modifică: „trebuie să las de la mine”, „nimeni nu e perfect”, „hai că nu e așa de rău”. Dar aceste gânduri artificiale, forțate, deși pot deveni automate, nu vor reflecta niciodată realitatea. Persoana în cauză va simți permanent că se auto-sacrifică, iar la o greșeală firească a partenerului resimte dezamăgirea înzecit, prin prisma acestui auto-sacrificiu. De multe ori, partenerul nu este conștient de aceste fapte și se instaurează o luptă de forțe, presărată cu confuzie.
O imagine de sine scăzută va atrage totdeauna situații și persoane ce ne fac rău, dar credem că este ceea ce merităm. Autocunoașterea și exercițiile cognitive, prin perseverență, pot corecta acest tipar cognitiv. Aceste relații toxice pot fi evitate prin dezvoltarea personală și prin evaluarea corectă a dorințelor și așteptărilor. Modelul de atașament eronat, preluat sau nu din familie, poate fi corectat cu unul firesc și constructiv. Totuși, acest sistem greșit de valori nu echivalează cu denigrarea completă a partenerului și transformarea sa în „personajul negativ” al poveștii. Simpla nepotrivire nu este vina directă a nimănui, dar tiparul relațional toxic trebuie întrerupt.
Fiecare dintre noi merită ce este cel mai bun, care să satisfacă toate așteptările, dorințele și nevoile. Cu toate că a ajunge la ceea ce ne reprezintă cu adevărat nu este mereu ușor, face parte din amplul drum spre autocunoaștere.
Ana-Cătălina Chiroșcă, studentă în anul I la Facultatea de Medicină Generală – UMF „Carol Davila” București
