Ziua medicinei militare

Ziua medicinei militare se sărbătoreşte în fiecare an la 21 august, dată la care, în anul 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de înfiinţare a corpului de ofiţeri sanitari.

Astfel, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 4629, a luat fiinţă Corpul Ofiţerilor Sanitari din Armată, atestându-se medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor militare, potrivit volumului „Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).

Încă din anul 1830, atât activitatea Serviciului Sanitar Militar cât şi cea a Serviciului Sanitar Civil erau coordonate de Comitetul Doftoricesc.

În 1857, au fost puse bazele învăţământului medical din ţara noastră, prin înfiinţarea, de către Carol Davila, medic român de origine franceză, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a Şcolii naţionale de medicină şi farmacie, se arată pe site-ul umfcd.ro. În anul 1857, Carol Davila era inspector general al Serviciului Sanitar Militar, iar în Războiul pentru Independenţă (1877-1878), a condus serviciul militar al armatei. Începând cu anul 1860, Serviciul Sanitar Militar s-a subordonat numai autorităţii militare.

Promulgarea, prin Înaltul Decret nr. 1125/15 aprilie 1882, a „Legii pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei”, precum şi elaborarea „Instrucţiunilor pentru funcţionarea ambulanţelor” şi a „Deciziei relative la serviciul ambulanţelor în armată”, au creat cadrul normativ de funcţionare a serviciului sanitar militar, care era condus de o direcţie specializată din cadrul Ministerului de Război.

Istoria medicinei militare se suprapune cu istoria militară a poporului român, personalul sanitar al Armatei Române implicându-se în momentele cruciale ale istoriei: Războiul de Independenţă (1877-1918), Războiul de reîntregire naţională (1916-1918), cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi în zilele noastre, prin participarea cu spitale militare de campanie în cadrul forţelor de menţinere a păcii din diferite teatre de operaţiuni din lume, alături de ceilalţi reprezentanţi ai Armatei României.

În anul 1900, s-a înfiinţat Societatea Ştiinţifică a Corpului Sanitar Militar Român şi Revista Sanitară Militară, iar în iulie 1921, a avut loc primul Congres de Medicină şi Farmacie Militare la Bruxelles, la care România a participat cu un raport asupra organizării Serviciului Militar şi a legăturii sale cu Crucea Roşie. În 1945, s-a constituit Direcţia Superioară Sanitară – Farmaceutică. După o serie de alte reorganizări, în anul 1990 a luat fiinţă Inspectoratul General Medical, în 1993 – Direcţia Medicală, în 1999 – Direcţia Asistenţă Medicală, iar din 2004 – Direcţia Medicală, se arată în volumul „Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).