Tulburarea de somatizare sau cenestopatia este o afecţiune care, multă vreme, a fost cunoscută sub denumirea de isterie sau de sindrom Briquet.

Tulburarea de somatizare este o tulburare polisimptomatică ce debutează, în general, înaintea vârstei de 30 de ani. Manifestarea are o durată lungă de evoluție și este caracterizată printr -o combinaţie de simptome. Dintre acestea, se remarcă următoarele:

• durere (pacientul reclamă diverse dureri cum ar fi: dureri de cap, abdomen, spate, articulaţii, extremităţi, piept, rect, dureri în cursul menstruației, raportului sexual ori micțiune);

• simptome gastrointestinale (greaţă, flatulenţă, vărsături, diaree sau intoleranță la diverse alimente);

• sexuale (indiferență sexuală, menstruatii neregulate, sângerare menstruală excesivă, vărsături pe toată durata sarcinii);

• pseudoneurologice sau psihiatrice (deteriorarea coordonării sau a echilibrului, paralizie sau scăderea localizată a forței musculare, dificultate în deglutiție sau senzația de nod în gât, afonie, retenţie de urină, halucinaţii, pierderea senzației tactile sau de durere, diplopie, cecitate, crize epileptice, simptome disociative, cum ar fi amnezia ori pierderea cunoştinţei);

Practic, tulburarea de somatizare reprezintă o problemă la nivel psihic și are repercursiuni la nivel organic, dar fără existența unui adevărat substrat somatic. Prin urmare, deşi pacientul acuză o sumedenie de simptome care se pot organiza inclusiv în sindroame bine definite, după efectuarea unor investigații medicale amănunțite se infirmă un posibil diagnostic al unei suferințe organice.

Conform DSM V, există 7 tipuri de tulburări de somatizare:

• Tulburarea de somatizare. Pacientul acuză simptome multiple, recurente, de intensitate variabilă, pe care le resimte puternic a neliniște. Aceste simptome sunt resimțite variabil la nivel cardiovascular, gastrointestinal, cutanat. Forma respectivă era cunoscută sub denumirea de isterie;

• Tulburarea somato- forma nediferențiată. Este caracterizată prin acuze organice neexplicabile, având o durată de cel puțin 6 luni cu interesare în special în sfera gastrointestinală sau genitor-urinară;

• Tulburarea de conversie (nevroza isterică). Pacienții acuză o serie de manifestări în sfera neurologică fără nici un substrat organic. Ei acuză pierderea completă a vederii (cecitate psihică), auzului (surditate psihica) etc. Trebuie subliniat că pacienţii nu se prefac așa cum acuză anturajul, ei nu au absolut nici un control asupra stării lor;

• Tulburarea algică. Este caracterizată de prezența durerii. Factorii psihici sunt determinanți în apariția și întreținerea acestei tulburări;

• Tulburarea hipocondriacă. Pacientul este convins că are o boală generală gravă și orice simptom banal vine pentru el în sprijinul acestei convingeri. El ignoră rezultatele investigațiilor și asigurările medicilor privind starea de sănătate;

• Tulburarea dismorfică corporală. Reprezintă preocuparea excesivă pentru un defect presupus sau resimțit exagerat, vis-à-vis de aspectul fizic;

• Tulburarea somatoformă, fară altă specificație. Această categorie include toate manifestările care pot surveni în sfera somatică și care, deşi nu se justifică printr-o condiție medicală specifică, nu întrunesc nici criteriile pentru vreo tulburare somatoformă specifică.

Tulburarea de somatizare poate fi asociată și cu alte patologii psihiatrice: tulburările de anxietate, tulburările afective sau schizofrenia. Dintre acestea, cea mai importantă este asocierea cu atacul de panică. Există mulţi pacienţi care se prezintă în camera de gardă acuzând diverse afecțiuni somatice și care, după efectuarea investigațiilor aferente, după multiple consulturi de specialitate, ajung la medicul psihiatru și diagnosticul final este de atac de panică.

Tratamentul acestei afecțiuni este pluridisciplinar și prezintă două componente: medicamentos și psihoterapie. Tratamentul medicamentos cuprinde antidepresive, anxiolitice, timostabilizatoare sau antipsihotice. Psihoterapia presupune prezența unui psihoterapeut cu experienţă (psiholog sau psihiatru), mai ales datorită faptului că pacientul a auzit de nenumarate ori că: “Nu ai nimic”.

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru