Autocritica și dificultatea de a fi blând cu propria persoană

Autocritica și dificultatea de a fi blând cu propria persoană

Viața aduce situații și schimbări care nu pot fi întotdeauna controlate. În perioadele dificile, gestionarea emoțiilor poate deveni copleșitoare, mai ales atunci când apare sentimentul pierderii controlului sau al disperării. În astfel de momente, o atitudine mai blândă față de propria persoană poate contribui la menținerea echilibrului emoțional.

Autocompasiunea presupune acceptarea propriilor dificultăți, fără autocritică excesivă și fără a minimaliza ceea ce se simte. Atunci când există mai multă înțelegere față de propriile reacții și limite, emoțiile dificile pot avea un impact mai redus asupra stării generale de bine.

Ce înseamnă să existe blândețe față de propria persoană

Potrivit psychiatry.org, Blândețea față de sine are patru componente importante:

Un dialog interior amabil. Felul în care o persoană vorbește cu sine contează, mai ales în momentele de eșec, suferință sau nesiguranță.

Înțelegerea faptului că suferința face parte din experiența umană. Durerea și dificultățile nu sunt experiențe izolate, ci fac parte din viața fiecărei persoane.

O raportare echilibrată la emoții. Acestea pot fi observate și înțelese fără a fi reprimate, dar și fără a le amplifica.

Stabilirea unor așteptări realiste. Acceptarea propriilor limite și adaptarea așteptărilor la situația concretă sunt esențiale pentru o atitudine mai îngăduitoare față de sine.

Pentru persoanele obișnuite să fie autocritice sau să privească situațiile mai ales dintr-o perspectivă pesimistă, această schimbare de atitudine poate fi dificilă. La început, practicarea blândeții față de sine poate părea nefamiliară, stângace sau chiar artificială. Un reper util poate fi felul în care este oferită înțelegerea celorlalți: aceeași răbdare și îngăduință pot fi îndreptate și către propria persoană.

Șapte practici pentru dezvoltarea blândeții față de sine

Există mai multe modalități prin care această atitudine poate fi cultivată în viața de zi cu zi.

1. Acceptarea emoțiilor dificile

      A rămâne în contact cu propriile gânduri și emoții nu este întotdeauna ușor. Uneori, confruntarea cu ceea ce se simte poate părea nefirescă sau inconfortabilă. Tocmai de aceea, exersarea acestei capacități este importantă, mai ales în perioadele dificile.

      Emoțiile neplăcute pot oferi informații despre experiențele și nevoile unei persoane, mai ales atunci când nu mai sunt privite automat ca ceva ce trebuie evitat. Observarea momentelor în care apare tendința de a fugi de propriile trăiri și încercarea de a rămâne în contact cu ele pot contribui la dezvoltarea unei atitudini mai blânde față de sine.

      2. Activități care aduc bucurie

        Grija față de propria persoană nu presupune neapărat practici complicate sau activități considerate în mod obișnuit metode de relaxare. Fiecare persoană poate identifica propriile modalități prin care își oferă momente de bucurie și confort.

        Acestea pot însemna ascultarea muzicii, dansul, lectura, o conversație telefonică cu o persoană dragă sau jocurile de societate alături de familie. Pot fi și alte activități, în funcție de preferințele individuale.

        Identificarea lucrurilor care aduc bucurie și includerea lor mai frecventă în programul zilnic pot susține grija față de sine. De asemenea, merită explorate și alte activități plăcute, fără ca acestea să fie comparate cu modalitățile prin care alte persoane aleg să se relaxeze.

        3. Concentrarea asupra valorilor personale

          Pandemia de COVID-19 a schimbat numeroase aspecte ale vieții. Unele persoane și-au pierdut locurile de muncă sau au trecut la munca de la distanță, în timp ce altele au pierdut prieteni sau membri ai familiei.

          Astfel de experiențe dificile pot evidenția importanța valorilor personale și pot determina găsirea unor modalități diferite de a le pune în practică.

          De exemplu, pentru o persoană care consideră important să își susțină financiar familia, pierderea locului de muncă poate reprezenta o lovitură majoră. Totuși, sprijinul oferit familiei poate continua și prin alte forme, inclusiv prin susținere emoțională sau spirituală.

          Adaptarea la circumstanțe și păstrarea legăturii cu propriile valori pot rămâne posibile chiar și în perioade marcate de pierderi sau tragedii. Această capacitate de adaptare reprezintă, la rândul ei, o formă de grijă față de propria persoană.

          4. Ancorarea în momentul prezent

            Atunci când apar neliniștea sau teama, atenția poate fi îndreptată către senzațiile fizice și contactul corpului cu mediul înconjurător.

            Un exercițiu simplu presupune observarea picioarelor și a modului în care acestea ating podeaua, precum și a senzației de susținere oferite de suprafața pe care se află corpul.

            Concentrarea asupra acestor senzații ajută la readucerea atenției în prezent, în locul preocupărilor și gândurilor care pot amplifica neliniștea. Această practică poate contribui la recăpătarea unei stări de claritate și calm.

            5. Bucuria oferită de experiențele senzoriale

              O mare parte din viața modernă este ocupată de activități care presupun citit, gândire, muncă și analizarea informațiilor din jur. În acest context, momentele de bucurie pot fi găsite și în experiențe senzoriale simple, precum mirosurile, gusturile sau imaginile plăcute.

              Savurarea unei mese gustoase sau observarea mirosului unui parfum preferat sunt exemple de experiențe cotidiene care pot aduce satisfacție și bucurie.

              Indiferent de dificultățile prin care trece o persoană, atenția acordată acestor momente simple poate contribui la o raportare mai pozitivă la sine și la lumea din jur.

              6. Gesturi de afecțiune față de propria persoană

                Atingerea fizică blândă poate oferi o senzație de siguranță, confort și afecțiune. Chiar și în absența unei alte persoane, astfel de gesturi pot fi realizate individual, printr-o îmbrățișare sau prin mângâierea propriului braț.

                Potrivit materialului, aceste gesturi fizice au fost asociate cu reducerea stresului și a nivelului de cortizol, hormon implicat în răspunsul organismului la stres.

                7. Observarea motivelor de recunoștință

                  Acordarea unui timp dedicat recunoștinței poate contribui la creșterea sentimentului de bucurie și la diminuarea concentrării asupra gândurilor negative.

                  Recunoștința nu trebuie să fie legată de evenimente importante sau de realizări deosebite. Ea poate apărea și în momente obișnuite: o ceașcă de cafea fierbinte, o dimineață însorită sau simplul fapt de a mai avea o zi la dispoziție.

                  Observarea acestor experiențe și aprecierea lucrurilor mărunte pot influența felul în care o persoană se raportează la sine și la mediul înconjurător.

                  Stefan Predescu

                  Lasă un răspuns

                  Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *