Oamenii care nu își pot imagina chipuri și locuri în timpul zilei, dar le văd în vise
Unele persoane nu reușesc să își imagineze voluntar chipul unei persoane apropiate, un loc familiar sau un obiect, indiferent cât de mult încearcă. În schimb, atunci când adorm, pot avea vise în care apar fețe, peisaje și alte imagini vizuale. Acest contrast este asociat cu afantazia, un fenomen caracterizat prin incapacitatea sau dificultatea de a forma imagini mentale în mod voluntar.
Un studiu publicat în revista Scientific Reports a analizat experiențele din timpul viselor ale persoanelor cu afantazie și a identificat diferențe importante între imaginația din starea de veghe și cea din timpul somnului. Rezultatele arată că relația dintre cele două experiențe diferă considerabil de la o persoană la alta.
Afantazia și capacitatea de a forma imagini mentale
Afantazia se referă la incapacitatea de a crea voluntar imagini mentale. O persoană cu această particularitate poate să știe cum arată un membru al familiei sau un prieten și să recunoască trăsăturile acestuia, fără să poată reproduce mental imaginea chipului său.
Cercetarea nu s-a limitat însă la imaginația vizuală. Autorii au analizat și alte experiențe senzoriale: sunete, mirosuri, gusturi, senzații tactile, percepția mișcării și vorbirea interioară, respectiv capacitatea de a auzi mental cuvinte sau conversații.
Unele persoane au descris experiențe similare în vise și în starea de veghe. Altele au relatat că, în timpul somnului, au senzații pe care nu le pot reproduce voluntar atunci când sunt treze.
Ce au descoperit cercetătorii în studiul persoanelor cu afantazie
Cercetarea a pornit și de la experiențele personale ale doi dintre autori, Derek Arnold și Loren Bouyer, de la Universitatea din Queensland, Australia. Ambii au afantazie de-a lungul vieții, însă descriu diferențe în ceea ce privește experiențele din timpul viselor.
Într-o cercetare anterioară, cei doi au explicat că, deși nu își pot forma voluntar imagini vizuale, au alte forme de imaginație senzorială. Arnold își poate imagina sunete, în timp ce Bouyer poate reproduce mental senzații tactile.
Alături de Merlin Monzel, de la Universitatea din Bonn, Germania, cei doi au investigat aceste diferențe într-un grup mai mare de participanți.
Echipa a analizat răspunsurile la chestionare online completate de 205 persoane. Pe baza scorurilor care au evaluat imaginația vizuală, 84 de participanți au fost încadrați în grupul persoanelor cu afantazie vizuală, iar 121 au format grupul de comparație.
Participanții au fost rugați să se gândească la diferite situații, precum amintirea unei întâlniri cu prietenii, și să descrie senzațiile pe care le puteau reproduce mental. De asemenea, au răspuns la întrebări despre obiceiurile cotidiene, inclusiv repetarea mentală a conversațiilor sau imaginarea senzațiilor asociate unei mișcări.
Cercetătorii au analizat și frecvența cu care apăreau diferite experiențe senzoriale în vise, participanții având posibilitatea să precizeze că nu sunt siguri de răspuns.
Aproape jumătate dintre participanții cu afantazie au raportat vise vizuale
Unul dintre rezultatele importante a vizat imaginile vizuale din timpul somnului. În grupul persoanelor cu afantazie, 46% dintre participanți au declarat că au întotdeauna experiențe vizuale în vise. În schimb, aproximativ 8% au spus că nu au niciodată astfel de experiențe.
Cercetătorii nu au identificat o legătură între intensitatea capacității de vizualizare în stare de veghe și frecvența viselor cu imagini vizuale.
Alte rezultate au evidențiat asocieri mai clare în cazul sunetelor și al vorbirii interioare. Participanții care au raportat mai frecvent sunete și conversații în vise au avut tendința de a descrie și o utilizare mai frecventă a acestor forme de imaginație în timpul zilei.
De exemplu, unele persoane care auzeau frecvent conversații în vise au declarat că obișnuiesc să repete mental discuțiile înainte de a vorbi. Asocierile identificate au fost, în general, slabe până la moderate.
De ce apar imagini în vise, dar nu și în starea de veghe
O întrebare importantă ridicată de cercetare este motivul pentru care unele persoane pot experimenta anumite senzații în timpul somnului, deși nu le pot reproduce voluntar atunci când sunt treze.
Autorii propun o posibilă explicație legată de modul în care regiunile creierului implicate în imaginație colaborează. Dificultățile de coordonare a activității acestor regiuni ar putea persista în timpul somnului la unele persoane, în timp ce la altele modul de funcționare s-ar putea modifica.
Această ipoteză nu a fost însă verificată în cadrul studiului. Cercetătorii nu au măsurat activitatea cerebrală a participanților, astfel că mecanismele neurologice care ar putea explica diferențele rămân necunoscute.
Limitele cercetării și direcțiile studiilor viitoare
Rezultatele trebuie interpretate ținând cont de metodologia utilizată. Studiul s-a bazat pe relatările participanților despre imaginația lor și despre visele pe care și le-au amintit.
De asemenea, persoanele din grupul cu afantazie au fost mai predispuse să declare că nu sunt sigure dacă au avut anumite experiențe senzoriale în timpul viselor. Grupul a inclus și participanți cu imaginație vizuală slabă, nu doar persoane care au raportat absența completă a imaginilor mentale.
Pentru a înțelege mai bine aceste diferențe, cercetătorii consideră că sunt necesare studii suplimentare asupra somnului. O posibilă metodă ar fi trezirea participanților imediat după apariția viselor și înregistrarea experiențelor pe care aceștia și le amintesc.
Studiul arată că experiențele persoanelor cu afantazie nu sunt uniforme. În timp ce unele pot vedea imagini și pot auzi sunete în vise, deși nu le pot reproduce voluntar în stare de veghe, pentru altele aceste experiențe senzoriale lipsesc atât din imaginația de zi cu zi, cât și din vise.
