Nu este același lucru să fii singur și să te simți singur. Diferența poate influența sănătatea

A fi singur și a te simți singur sunt două lucruri diferite, iar această diferență poate avea consecințe importante asupra sănătății. Un studiu realizat de Universitatea Cornell arată că persoanele care se simt mai singure decât ar sugera relațiile lor sociale au un risc mai mare de îmbolnăvire și deces comparativ cu cele care nu resimt această singurătate.

Rezultatele, publicate în JAMA Network Open, sugerează că nu numărul persoanelor din jur este cel mai important, ci felul în care fiecare își percepe relațiile și conexiunile sociale.

„Majoritatea mesajelor de sănătate publică despre singurătate se concentrează pe extinderea rețelelor sociale. Dar ceea ce sugerează acest studiu este că simpla conexiune nu este întreaga poveste”, a explicat Anthony Ong, profesor de psihologie la Universitatea Cornell și unul dintre autorii cercetării.

Acesta arată că două persoane pot avea un cerc social asemănător, dar efecte foarte diferite asupra sănătății, în funcție de modul în care trăiesc aceste relații.

Izolarea socială și singurătatea nu sunt sinonime

Autorii spun că izolarea socială și singurătatea sunt concepte diferite. Izolarea socială descrie lipsa contactelor și a participării la activități sociale, în timp ce singurătatea reprezintă experiența subiectivă de a se simți deconectat de ceilalți.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 16% din populația lumii se confruntă cu singurătatea.

Pornind de la această diferență, cercetătorii au analizat ceea ce au numit „asimetrie socială”, adică neconcordanța dintre situația socială obiectivă și modul în care aceasta este percepută.

Riscul pentru sănătate este mai mare la cei care se simt singuri

Studiul a urmărit timp de aproape 14 ani 7.845 de adulți cu vârsta de peste 50 de ani din Anglia.

Persoanele care se simțeau mai singure decât ar fi sugerat relațiile lor sociale au prezentat un risc mai mare de mortalitate din toate cauzele, boli cardiovasculare și boală pulmonară obstructivă cronică.

În schimb, participanții care aveau puține contacte sociale, dar nu resimțeau singurătatea, au prezentat doar creșteri reduse ale riscului pentru majoritatea problemelor de sănătate analizate.

Cel mai mare risc a fost observat la persoanele care erau atât izolate social, cât și afectate de un sentiment accentuat de singurătate.

„Faptul că această diferență poate fi măsurată este încurajator, deoarece permite identificarea persoanelor cu risc înainte ca problemele de sănătate să apară”, a explicat Anthony Ong.

Singurătatea poate deveni un cerc vicios

O a doua cercetare, publicată în Nature Communications Psychology, a arătat că persoanele care se confruntă cu singurătate cronică tind să perceapă noile interacțiuni sociale ca fiind amenințătoare.

Această percepție le determină să evite contactele sociale, ceea ce întreține și accentuează sentimentul de singurătate. Cercetătorii au observat că acest mecanism este mai puternic la persoanele care trăiesc de mult timp cu această problemă, ceea ce face cercul vicios mai dificil de întrerupt.

Potrivit autorilor, intervențiile eficiente nu ar trebui să urmărească doar creșterea numărului de contacte sociale, ci și schimbarea modului în care oamenii percep și gestionează relațiile cu cei din jur.

Prescrierea socială, o soluție adoptată în unele țări

Organizația Mondială a Sănătății arată că una din cinci consultații la medicul de familie este determinată de probleme precum singurătatea, izolarea socială sau dificultățile financiare, care nu pot fi rezolvate exclusiv prin tratament medical.

Ca răspuns, tot mai multe sisteme de sănătate utilizează prescrierea socială, o abordare prin care pacienții sunt îndrumați către activități comunitare, precum grupuri de mers pe jos, voluntariat, cluburi de lectură, ateliere sau activități recreative.

Scopul este reducerea izolării, îmbunătățirea stării de bine și prevenirea agravării problemelor de sănătate.

Regatul Unit a fost primul stat care a integrat prescrierea socială în politica națională de sănătate, iar peste un milion de persoane sunt direcționate anual către astfel de programe. Din 2026, Academia Națională pentru Prescriere Socială din Marea Britanie a devenit Centru de colaborare al OMS pentru dezvoltarea și implementarea politicilor de prescriere socială în statele membre.