Bolile de inimă și problemele de somn

Un nou studiu sugerează că problemele de somn cu care se confruntă adesea persoanele cu boli de inimă pot fi cauzate de deteriorarea unui grup de nervi care reglează atât inima, cât și creierul.

Persoanele care suferă de boli de inimă dezvoltă adesea probleme de somn îngrozitoare, iar acum, oamenii de știință au identificat pentru prima dată o legătură directă între aceste afecțiuni, în cadrul unui nou studiu efectuat pe șoareci și țesuturi umane.

Publicată în revista Science, cercetarea arată că bolile de inimă pot deraia producția de melatonină, hormonul somnului, în creier, din cauza deteriorării unui grup de nervi care inervează, sau se conectează la ambele organe – ganglionul cervical superior (SCG).

Aflați în gât, acești nervi fac parte din sistemul nervos autonom, care reglează procesele involuntare din organism, cum ar fi respirația și ritmul cardiac. Deoarece nervii care provin din SCG se conectează atât la inimă, cât și la glanda pineală – micuța structură cerebrală responsabilă cu producția de melatonină – problemele cu inima ar putea explica de ce producătorul de melatonină al organismului se abate de pe traseu.

„Imaginați-vă ganglionul ca pe o cutie de distribuție electrică”, a declarat autorul principal Stefan Engelhardt, profesor de farmacologie și toxicologie la Universitatea Tehnică din Munchen, într-o declarație. „La un pacient care suferă de tulburări de somn în urma unei boli de inimă, vă puteți gândi la o problemă cu un fir care provoacă un incendiu în cutia de distribuție și apoi se răspândește la un alt fir”.

Nivelurile de melatonină sunt reduse la persoanele cu boli de inimă

Cercetarea este „importantă și oportună”, a declarat, pentru Live Science, Brooke Aggarwal, profesor asistent de științe medicale la Universitatea Columbia, care nu a fost implicată în studiu. Ea a menționat că cercetarea „sugerează un mecanism nou care ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care cei cu boli de inimă sunt mai predispuși la tulburări de somn”.

Brooke Aggarwal a avertizat, totuși, că „trebuie efectuate studii prospective viitoare, precum și studii clinice ale oricăror tratamente potențiale care decurg din acest mecanism”.

Dificultatea de a dormi este un efect secundar comun al bolilor de inimă – de exemplu, până la 73% dintre persoanele cu insuficiență cardiacă prezintă simptome de insomnie. Studiile anterioare au arătat că nivelurile de melatonină sunt reduse la persoanele cu boli de inimă, dar oamenii de știință nu știau de ce.

În noul studiu, cercetătorii au analizat mostre de țesut cerebral uman de la pacienți decedați cu boli de inimă și de la persoane fără boli de inimă. Această analiză post-mortem a dezvăluit un număr redus de fibre nervoase, sau axoni, în SCG-ul persoanelor care sufereau de boli de inimă, în comparație cu grupul de control „sănătos pentru inimă”. De asemenea, SCG-urile persoanelor cu boli de inimă erau marcate de cicatrici și mărite.

În cadrul experimentelor pe șoareci, echipa a descoperit că celulele imune numite macrofage, care înghit celulele bolnave și deteriorate, erau prezente în ganglionii cervicali ai șoarecilor cu boli de inimă, iar nervii rozătoarelor prezentau semne de inflamație și cicatrizare. Șoarecii aveau, de asemenea, mai puțini axoni în glandele pineale și mai puțină melatonină în sânge decât șoarecii sănătoși. Ritmurile circadiene ale rozătoarelor – procesele interne care reglează modul în care organismul răspunde la zi și noapte – au fost, de asemenea, perturbate, după cum reiese din modificările ratelor metabolice și ale nivelurilor de activitate ale acestora, de exemplu.

Concluzii

Echipa a constatat că administrarea de melatonină șoarecilor a inversat complet această perturbare. În plus, atunci când au fost folosite medicamente pentru a distruge macrofagele din SCG-urile rozătoarelor, nivelurile de melatonină ale acestora au fost restabilite.

Deoarece aceste analize au fost efectuate la șoareci și doar la 16 oameni, constatările „necesită studii suplimentare” pentru a dezvălui mecanismele care conduc celulele imunitare către SCG, au notat cercetătorii în lucrare. Acest lucru ar putea implica studierea celulelor nervoase care fac legătura între inimă și măduva spinării, precum și a proteinelor mesageriale numite citokine care cheamă macrofagele.

În timp, echipa consideră că studiul ar putea deschide calea pentru dezvoltarea de noi medicamente pentru tratarea tulburărilor de somn cauzate de bolile de inimă.

„Acum va fi esențial să obținem dovezi într-un studiu clinic randomizat pentru a determina dacă melatonina terapeutică este într-adevăr eficientă în tratarea tulburărilor de somn la pacienții cu boli cardiace cronice”, a declarat Engelhardt pentru Live Science. Dacă se dovedește eficientă, „atunci acest lucru ar putea scuti mulți pacienți de efectele secundare inutile care vin cu somniferele standard”.