„Pacienţii cu cancer fac apel la bioenergie, ceaiuri de plante, sfecla roşie, bicarbonat de sodiu, icre. Medicamentul minune nu există deocamdată”

Bioenergia, ceaiurile de plante, sfecla roşie, bicarbonatul de sodiu şi icrele se numără printre „remediile” pe care mulţi pacienţi le încearcă în speranţa că se vor vindeca de cancer sau că vor reduce efectele adverse ale tratamentului. Dr. Mircea Savu de la Institutul Oncologic Bucureşti vorbeşte despre necesitatea ajutorului de specialitate şi despre pericolul leacurilor „din auzite”. „Medicamentul minune deocamdată nu există”, afirmă el.

Dr. Mircea Savu, medic primar de radioterapie la Institutul Oncologic din Bucureşti şi doctor în ştiinţe medicale, spune că foarte mulţi pacienţi apelează la tot felul de aşa-zise leacuri împotriva cancerului, fără să ceară, aşa cum este corect, ajutor de specialitate de la medicii care se ocupă cu diagnosticul şi stabilirea tratamentului specific în cazul acestei afecţiuni. În anumite cazuri, se ajunge la adevărate drame, precum cea povestită de medic, în care un pacient tânăr cu o formă agresivă de cancer a apelat la sfaturile unui bioenergetician, pentru ca apoi în câteva luni să moară.

„Să vă spun unul dintre cazurile absolut dramatice. Fiul unui pacient de-al meu, tatăl fiind tratat cu succes pentru un cancer rectal, a fost diagnosticat într-o clinică de prestigiu de hematologie, un limfom non Hodgkin, o boală păcătoasă. A fost la un bioenergetician, a fost o modă cu povestea aceasta la un moment dat, i-a făcut nu ştiu ce măsurători şi i-a spus „stai liniştit că nu ai nimic”. Pacientul a luat-o pe calea asta, că nu are nimic, a refuzat tratamentul şi în câteva luni a decedat, era un om tânăr, în jur de 30 de ani.

Mulți pacienţi fac apel la tot felul de poveşti, detoxifiere, regenerare a ficatului, tratamente naturiste, cred că aici ar fi de dezbătut două probleme: cu toată nebunia asta legată şi de restricţiile impuse de condiţiile epidemiologice pe de o parte, ca să fim sinceri, şi cu insatisfacţiile legate de sistemul sanitar, că sunt şi astea destule, oamenii încearcă să găsească o cale mai simplă către ameliorarea suferinţei, către vindecare. Pe de altă parte, cred că şi media în general, cu excepţii notabile, evident, face nişte deservicii într-un fel sau altul apropo de aceste reclame nemeritate ale unor metode care încă nu au fost validate”, a declarat medicul pentru news.ro.

Pacienții ascund faptul că au luat tratamente auzute de prin vecini

„Ca să introduci în practica oncologică o procedură medicală, fie ea chirurgicală, de chimioterapie, de radioterapie, trebuie parcurse nişte etape foarte clare în cadrul a ceea ce se numeşte trial-uri clinice, întâi se testează eficacitatea, dozele, după care, există de exemplu în SUA, FDA, un organism naţional care avizează favorabil sau nu tot ceea ce înseamnă proceduri medicale, alimente şi aşa mai departe, un astfel de organism la scară naţională există şi în Marea Britanie. Sistemul lor medical nu este strălucit, dar ei sunt foarte riguroşi în statistica medicală pe care o folosesc pentru a demonstra eficacitatea sau ineficienţa unor tratamente”, a explicat Dr. Mircea Savu.

Medicul Mircea Savu a mai spus că nu toţi pacienţii le spun doctorilor încă de la început că au încercat diferite metode acasă. Specialiştii află acest lucru abia când analizele ies modificate, iar pacienţii sunt nevoiţi să mărturisească încercarea lor de a se trata după ureche, aşa cum au auzit de la cunoştinţe sau prieteni.

„Nu toţi spun de la început că au încercat, dar avem tot felul de probleme, ne confruntăm cu hipoproteinemii, cu probleme legate de o anumită toxicitate hepatică pe care nu ştii de ce anume să o legi, şi lucrurile astea se întâmplă destul de des, şi în cele din urmă spun: Da, mi-a recomandat mie cineva nu ştiu ce”.

Mitul bicarbonatului

Și mitul bicarbonatului de sodiu a fost desființat de medic: „Sunt tot felul de mituri, zahărul care hrăneşte celulele neoplazice, carnea care hrăneşte celulele neoplazice, celulele se dezvoltă într-un mediu acid şi atunci hai să luăm bicarbonat ca să…Ca să validezi sau să invalidezi o idee de tratament corect în oncologie trebuie să parcurgi nişte paşi care durează mult. Toată lumea şi-ar dori, mi-aş dori şi eu să vină cineva şi să spună, uite, asta e pastila magică, ai luat-o pe asta şi te-ai vindecat de cancer. Poate va veni vremea aceea numai că, vedeţi, cancerul este o boală cu manifestări multiple, putem spune că este unitară eventual la nivelul aparatului genetic al celulelor, dar manifestările sunt ceva de o complexitate aproape infinită. Medicamentul minune deocamdată nu există”.

Ceaiurile de plante

Ce spune medicul despre diferitele ceaiuri de plante, băute de pacienţi în speranţa vindecării: „O atitudine greşită. Am văzut şi am avut şi eu pacienţi care, din păcate, au venit cu fenomene de toxicitate hepatică pentru că au băut nu ştiu ce ceaiuri despre care se spunea că nu pot fi periculoase. Nu este chiar atât de simplu. Există o disciplină care se cheamă fitoterapie, o bună parte din medicamentele folosite în practica medicală provin din plante, dar sunt obţinute în anumite condiţii, sunt titrate, deci nu putem nega rolul pozitiv al lor. Sunt exemple nenumărate. Dar să bei ceai de nu ştiu ce în cantităţi pe care nu le poate controla nimeni, de exemplu , e una, şi să iei un medicament care este titrat şi cu nişte recomandări care au fost decantate şi justificate printr-o practică în timp este cu totul şi cu totul altceva”.

Reticenţi la radioterapie

Medicul spune că trebuie să ducă muncă de lămurire cu anumiţi pacienţi care cer o anumită modalitate de radioterapie, fără să dorească să înţeleagă cum funcţionează aceasta şi care este rolul ei, sau pacienţi care refuză radioterapia, deşi aceasta este în anumite cazuri necesară după intervenţia chirurgicală:

„De exemplu, revin la specialitatea mea, radioterapia, am avut de câteva ori discuţii apropo de radioterapie, una dintre metodele de bază în tratamentul oncologic. În momentul de faţă aparatele pe care le folsim ne permit să aplicăm o doză cât se poate de corectă, să estimăm dozele la nivelul organelor critice, nu există o radioterapie fără efecte secundare, important este să menţii dozele la nivelul acestor organe critice sub nişte limite unanim acceptate. Sunt pacienţi care spun: Ştiţi, dar nu puteţi să-mi faceţi că am citit eu de o radioterapie punctiformă, dar de ce să-mi faceţi mie radioterapie pentru că, uite, am fost operată şi nu mai am nimic”, deşi iniţial stadiul bolii era foarte avansat, o tumoră t 4, cu ulceraţii la nivelul pielii, cu adenopatii. Cred că aici este într-o oarecare măsură şi vina noastră, a specialiştilor, care nu reuşim să facem suficientă educaţie în acest sens.

Sucul de sfeclă în cancer, un remediu încercat de mulţi pacienţi

Medicul explică faptul că, la un moment dat, efectele acestuia pot influenţa negativ unele dintre terapiile de specialitate, precum este radioterapia: „Asta cu sfecla nu are nicio valoare, pentru că nici nu creşte hemoglobina, ba mai curând ne încurcă, eu am avut o verişoară în tratament care tot aşa s-a apucat să bea suc de sfeclă şi a mimat o hemoragie digestivă, ne-am speriat cu toţii. Influenţează tratamentul în sens negativ. Radioterapia produce nişte modificări la nivel celular şi acţionează tocmai prin nişte procese oxidative, pe care, dacă le blocăm cu antioxidanţi, le reducem eficienţa”.

Icrele, un aliment despre care unii pacienţi cred că influenţează numărul leucocitelor

Una dintre paciente a ajuns la o complicaţie serioasă din cauza consumului în exces al acestui aliment, a mai povestit Dr. Mircea Savu: „Mai este un mit tot aşa destul de larg răspândit in radioterapie apropo de scăderea leucocitelor, care este un fenomen mai mult sau mai puţin normal, în cadrul tratamentelor oncologice: icre, să mâncăm icre, şi am avut o pacientă care a mâncat icre cu lingura şi a fost operată de o colecistită acută din cauza icrelor, ce să vă spun, avem şi poveşti din astea.

Trebuie să evităm aceste metode, trebuie să încercăm să avem nişte discuţii cât se poate de corecte şi dechise, pacienţi de-ai noştri vin cu familia, săracul om este terminat , îi întrebi ce s-a întâmplat, ei spun „nu prea are poftă de mâncare dar are o boală avansată care evoluează de luni de zile, câteodată de ani de zile, dar oricum să nu-i spuneţi”.

Este dreptul fiecăruia să ştie ce-i cu viaţa lui, mi se pare absolut corect ca medic să încerci să-i spui omului, cât poate el înţelege, dar să-i spui lucrurile corect şi să-i dai un mesaj de speranţă, să-i spui trebuie să încercăm cutare şi cutare, sperăm să obţinem acest lucru, obiectivul nostru este ăsta, dacă îl atingem este foarte bine, urmează să veniţi la controale care în oncologie sunt foarte importante, dacă nu le obţinem, avem o rezervă sau o altă rezervă şi aşa mai departe”.