De ce uneori nu mai avem răbdare să vorbim la telefon

Poate că știți deja sentimentul: acel amestec inconfundabil de enervare, nerăbdare și teamă care pare să explodeze de nicăieri atunci când auziți telefonul sunând sau vibrând – și este al dumneavoastră, da. În mod instinctiv, dezactivați tonul de apel, sperând că persoana de la celălalt capăt al firului va renunța sau că veți avea curajul să închideți fără să răspundeți. Dar nu poți face asta întotdeauna, și poate că nici nu vrei să faci asta. Ca să nu mai vorbim de faptul că uneori noi suntem cei care trebuie să sunăm.

Pentru mulți oameni, a telefona nu este deloc o problemă. Pentru unii, este o plăcere. Dar de ce alții urăsc sau nu le place experiența de a vorbi la telefon? „Este o chestiune de preferință”, explică Gabriele Raimondi, președintele Ordinului Psihologilor din Emilia Romagna (Italia). „Există o obișnuință slabă de a o face, înlocuită la tineri de atâtea alte modalități de a comunica: postări, mesaje sau chiar mesaje vocale.”

De ce uneori nu mai avem răbdare să vorbim la telefon

În general, enervarea și îngrijorarea pe care le poate stârni un apel telefonic sunt legate de dificultatea de a putea controla ritmul și direcția acestuia.

După cum subliniază Raimondi: „Există un timp de răspuns diferit de cel al mesajului. Nu neapărat mai lent, ci mai mult legat de așteptările celeilalte persoane. În plus, prinși cu garda jos, ne putem îngrijora că nu suntem capabili să ne articulăm gândurile așa cum ne-am dori. O serie întreagă de elemente lipsesc din mesaj, începând cu tonul vocii, dar „timpul de procesare a răspunsului ne poate da mai multă liniște”.

Mai ales în cazul persoanelor care trăiesc cu o tulburare de anxietate, apelul telefonic poate accentua teama de a fi judecat de cealaltă persoană, de a se exprima într-un mod inadecvat, de a nu primi aprecieri. „Feedback-ul de la persoana [de la celălalt capăt al firului] este imediat și riscăm întotdeauna să îl interpretăm greșit, să îl citim ca pe o confirmare a temerilor noastre”, comentează Raimondi.

Pandemia a complicat relația noastră cu telefonul

„Faptul de a putea fi contactat în diferite momente ale zilei, chiar și dincolo de orele canonice de birou – pentru că timpul de lucru s-a extins și a invadat spațiul personal – este una dintre marile teme ale oboselii psihologice din lumea muncii de astăzi”, explică Raimondi.

În sine, lipsa de preferință pentru apelurile telefonice nu este, cu siguranță, o problemă de care să vă faceți griji. Devine o problemă dacă ajunge să ne inhibe activitatea profesională sau personală, explică psihologul: „Dacă refuz să răspund la telefon, pot pierde ocazii importante. Sau dacă cred că îmi pierd controlul, dacă nu mă pot descurca cu apelurile telefonice, dacă nu mă pot descurca cu apelurile video, de exemplu.”

De asemenea, este important să contextualizăm disconfortul: „Dacă reacționez cu enervare, oboseală și oboseală la primul apel telefonic al zilei, este diferit de faptul că reacționez în același mod la al 140-lea. Există un context foarte diferit.

Evaluați importanța interlocutorului și conținutul posibil când vorbiți la telefon

De aceea este important, acolo unde este posibil, să se stabilească reguli. Fie că este vorba de o simplă decizie de a închide telefonul seara sau de a fi disponibil 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cel mai important este să poți recăpăta un spațiu de autonomie, definit în funcție de nevoile proprii și scos din logica de a urmări orice stimulent fără discernământ.

„Este important ca oamenii să se legitimeze chiar și în alegerea de a răspunde sau nu la telefon”, continuă psihologul. Prin urmare, evaluați, de asemenea, importanța interlocutorului și conținutul posibil. Nu trebuie să răspund la tot și la toți în orice moment.

În cazul în care trebuie să dea sau să primească un apel telefonic, pentru unele persoane poate fi util să se pregătească în avans. Încerc să-mi imaginez cererile pe care trebuie să le fac, mai ales dacă este vorba de muncă”, spune Raimondi.

„Conștientizarea reacțiilor mele corporale mă ajută de asemenea: știu că, de exemplu, atunci când vine un telefon, inima îmi bate mai repede. Este important să îți cunoști reacțiile corpului pentru a le gestiona mai bine și a fi mai puțin afectat de ele.”

La fel ca la o întrebare la școală, o bună pregătire poate ajuta la reducerea agitației. „Așadar, să fiu conștient de conținut, dar și de modul în care reacționez în fața unui apel telefonic”, sfătuiește Raimondi.

Totuși, nu este întotdeauna o chestiune de practică, subliniază psihologul. „Din experiență, există o anumită desensibilizare prin repetarea aceluiași lucru, dar nu pentru toată lumea. Într-adevăr, pentru unii devine un element de oboseală suplimentară: apelurile telefonice de astăzi se adaugă la cele de ieri.”

Trebuie să evităm anxietatea

În cele mai multe cazuri, nerăbdarea cu apelurile telefonice se datorează unui moment de oboseală, care poate fi ușor de depășit cu ajutorul unui profesionist. „Cel mai important lucru este să îți faci timp să lucrezi asupra ta pentru a-ți găsi cel mai bun mod”.

Ideea este să ajungem la o utilizare conștientă a telefonului ca mijloc pentru ceea ce considerăm important, fără a-l percepe ca pe un semnal al unei cerințe sociale care este de nesuportat pentru noi, o constrângere sau o obligație. „Acest lucru ne permite să selectăm stimulii atunci când sunt interesanți și să dominăm relația, care devine astfel din nou sănătoasă”, spune Raimondi. „Dacă ne pierdem această capacitate și ne simțim chemați sau forțați să răspundem la orice stimul, atunci putem intra în anxietate.”