Invitație la film. „Un bărbat pe nume Ove”

Acest film este despre bătrânul Ove, la prima vedere un bunic conservator căruia îi plac regulile şi ordinea, dar este uşor mofluz. În fiecare dimineață se plimbă prin sat să verifice dacă totul este în ordine. Se înfurie foarte uşor, de la un capăt de țigară abandonat la o mașină parcată necorespunzător sau la jucării împrăștiate în cutia cu nisip.

Este în conflict permanent cu vecinii și trecătorii atunci când consideră că aceștia fac ceva „greșit”.

Ove are 59 de ani și de 43 de ani are același loc de muncă. Doi tineri șefi îi cer să facă „dezvoltare personală”. Ove realizează că vor să-l concedieze. Nu acceptă să meargă la curs și pleacă.

Viața încetează să mai aibă sens pentru el după moartea iubitei sale soții. El nu mai vrea să trăiască. Se îmbracă în costum, se urcă pe un scaun și încearcă să se spânzure. Apar însă noii săi vecini care se mută în casa de peste drum şi care nu își pot parca maşina. Patrick și Parvaneh sunt un cuplu care au două fiice și așteaptă al treilea copil. Ove îşi schimbă planul, coboară de pe scaun și merge să parcheze corect mașina vecinilor.

În fiecare zi continuă să meargă la cimitir și să ducă flori soţiei sale. El îi promite că se vor întâlni în curând. Încearcă din nou să se sinucidă, dar brusc sună soneria: în semn de recunoștință, noii săi vecini îi aduc o masă copioasă și îi cer să le împrumute o scară. Ove încearcă din nou să se spânzure, dar frânghia se rupe.

Merge apoi în garaj, unde intenționează să se sinucidă cu gaze de eșapament. În acest moment, își amintește de tinerețea sa, întâlnirea cu iubita lui Sonja, tragica lor călătorie de vacanță. Parvaneh bate la ușa garajului lui : soțul ei, Patrick, tocmai căzuse şi avea nevoie de ajutorul lui Ove să o ducă la spital.

În ziua următoare merge la gară cu intenția de a se arunca înaintea unui tren. Un bărbat de lângă el își pierde cunoștința și cade pe șine. Oamenii nu fac nimic, iar trenul se apropie. Ove îl ridică pe bărbat pe peron, dar el rămâne pe șine. În ultimul moment, își amintește cum în copilărie aproape că a ajuns sub tren și decide să părăsească acest plan teribil.

În altă zi, Parvaneh și Ove găsesc o pisică.Ea nu o poate lua acasă deoarece este alergică. Animalul de companie rămâne să trăiască cu Ove.

Într-o dimineață de iarnă, Parvaneh observă că nu este curățată de zăpadă casa lui Ove și constată că bătrânul a murit liniștit în patul său. Ove și Sonja sunt în sfârșit împreună din nou.

După vizionarea filmului este imposibil să nu reflectăm la necesitatea interacțiunii sociale şi a capacității sufletului uman de a se adapta la situații dificile de viată atunci când există suportul emoțional al celor din jur.

Structura filmului este inteligent construită, cu flash-uri dinspre trecut, cu incidente care îl fac pe personajul nostru să-şi dovedească utilitatea, astfel încât amenințarea sinuciderii atât de dorite la început devine din ce in ce mai estompată.

Moartea naturală, în liniștea căminului său, apare ca o izbăvire, după o viață presărată de evenimente normale, dar atât de dificil de suportat spre final, atunci când dorul de soția moarta devine sfâșietor.

Nicio întâmplare nu apare ca fiind nefirească, nimic rigid sau anormal; o intrigă țesută cu o finețe desăvârșită, astfel încât mai importantă decât acțiunea propriu-zisă devine emoția asociată acesteia.

La final, rămânem cu mai multe întrebări decât răspunsuri, ceea ce conferă adevărata valoare oricărei forme de artă.

Dr. Ala Abu Shehab, medic rezident psihiatrie anul 3, Clinica II Psihiatrie, Spitalul de Psihiatrie „Elisabeta Doamna” din Galați