Dr. Elena-Alina Miron: „Cel mai frumos lucru în urgență este să asiști la nașterea unui copilaș”

Medic rezident anul IV la Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. Spiridon” din Iași, Specializarea Medicină de Urgență, dr. Elena-Alina Miron spune că cel mai frumos lucru în urgență este să asiști la nașterea unui copilaș, roz, frumos și care plânge, sau să vină câte un pacient să îți mulțumească că i-ai salvat viața.

„Prima dată când m-am gândit să dau la medicină a fost cu 6 luni înainte de Bacalaureat. Am avut ambiția de a-mi demonstra atât mie, cât și părinților că pot să intru la această facultate.

Cea mai mare influență pentru mine au fost doamna prof. dr. Carmen Cimpoeșu și domnul doctor Coca Iulian, ei sunt cei care mi-au insuflat dragostea și pasiunea pentru medicina de urgență. Am încercat de-a lungul studenției să fac gărzi în diferite secții, dar niciuna dintre ele nu m-a făcut să mă simt mai vie, mai acasă decât UPU.

Am vrut să renunț când simțeam că facultatea nu se mai termină, când ca studentă parcă nu făceam destul pentru pacienți, când pierdeam câte un tânăr în fața bolii. Dar mereu mi-am șters lacrimile și mi-am dat seama că nu suntem Dumnezeu, așa că am luat-o de la capăt.

După ani de voluntariat în UPU, după oameni salvați, după misiuni pe TIM ca și studentă, mi-am dat seama că nu aș face altceva decât medicină de urgență, pentru că adrenalina pe care o găsesc aici, nu o găseam nicăieri pe alte secții.

Ca doctor, cea mai mare slăbiciune sunt copiii și pacienții oncologici. Copiii, pentru că nu știu întotdeauna să comunice, iar oncologicii pentru că duc o povară și o boală grea, pe care cei mai mulți nu reușesc să o învingă. Punctele forte, în schimb, îmi sunt ambiția și perseverența, pentru că mereu trebuie să fac ceva pentru a-mi ajuta pacienții.

Locul meu e aici, acum, și pe această secție întotdeauna. Chiar dacă e greu, cu ore multe de muncă, cu stres, cu lacrimi, sunt și satisfacții și mulțumiri din priviri din partea celor salvați. Cea mai grea decizie a fost să oprim resuscitarea primului pacient care a murit în mâinile mele. Îl resuscitasem de 7 ori în 12 ore, iar ulterior am învățat că unii pacienți nu mai au șanse reale de a reveni la o viață normală.

Pe de altă parte, cel mai frumos lucru în urgență este să asiști la nașterea unui copilaș, roz, frumos și care plânge, sau să vină câte un pacient să îți mulțumească că i-ai salvat viața.

Dacă aș putea schimba ceva în acest sistem, aș schimba birocrația, aș oferi condiții mai bune de muncă și studiu pentru medici și studenți, iar cel mai important, ar trebui să facem tot ce este posibil să prevenim sindromul burn out. În viitor, visez doar să reușesc să ajut oamenii, și nu cred că aș mai face o altă specializare. Sunt deja acolo unde îmi doresc să fiu, adică ACASĂ”, a scris dr. Elena-Alina Miron pe pagina Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România, la rubrica „Young Doctors of Romania”.