Pan-demon 2020 si Covid-19
Contribuția noastra a constat în conturarea unei imagini realiste a situației actuale, fundamentată de cercetările ştiințifice ale crizei sociale de-a lungul timpului, adaptată la progresul tehnologiei şi al evoluției fireşti a omenirii.
Ne-am dorit sublinerea importanței stării de sănătate mintală atât la nivel individual cât şi la nivel colectiv.
Am explicat mecanismele de reacție la stres, fără a ne focaliza pe trăirile negative sau pe evidențierea factorilor de risc.
Ne-am axat pe creionarea diferenței dintre firesc şi patologic, pe legătura dintre individ ca actor social.
Intervenția noastră a fost conturată ca un îndemn de a conştientiza momentul şi a îl transforma într-o şansă de evoluție spirituală, de a ne reuni forțele într-un efort individual şi apoi colectiv.
Acest demers este un apel la rădăcini, la psihologia de învingător a poporului nostru. Este un îndemn spre deblocarea creativității fiecăruia dintre noi, dar şi de responsabilizare pentru noi, adulții, de a gestiona situația actuală astfel încât să reuşim să fim un model demn de urmat pentru urmaşi.
Este o provocare de a ne accesa mintea şi a ne antrena abilitățile creatoare care ne dau forță şi imbold de a continua ceea ce ştim să facem cel mai bine ca profesionişti, fiecare în domeniul său de activitate.
Ideea centrală a acestei lucrări este aceea de a găsi partea bună a fiecărei întâmplări.
Un exemplu de interpretare culturală este Lucifer, care semnifică aducătorul de lumină, corespondentul numelui grecesc Ἑωσφόρος-Eosforos si numele latin dat planetei Venus în apariția sa matinală pe cer. De asemenea, în ebraică poartă numele Helel ben Sahar şi semnifică „steaua dimineții”. Este des folosit pentru figurile mitologice şi religioase asociate cu planeta, dar fără nicio asociere cu simbolul răului.
Dincolo de semnificaţia pe care o are în religiile creștină, mozaică și mahomedană, în scrierile romanticilor demonul este personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și uneori a frumuseții fizice. În gândirea mitică și în poezie, el este geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni, un spirit care dirijează destinul oamenilor, al comunităţilor, al cetăților.
Un exemplu sugestiv este dat de Mihai Eminescu:
„Am urmat pămîntul ista, vremea mea, viața, poporul,
Cu gîndirile-mi rebele contra cerului deschis;
El n-a vrut ca să condamne pe demon,
ci a trimis Pre un înger
să mă-mpace.”
Parafrazându-l pe Garabet Ibrăileanu, „Mușcati de demonul ambiției”, să vedem această perioadă „ca pe o experiență de psihologie” personală şi colectivă „şi poate din vechi deprinderi să încercăm o manevră strategică” astfel încât să înțelegem că putem fi stăpâni doar pe noi înşine. Noi putem hotărî dacă după această experiență vom deveni mai bogați sau mai săraci spiritual, mai aproape sau mai departe de noi înşine şi de semenii noştri.
