Prof. Soultana Arvanitaki. Jurnal de pandemie. Nu ne trebuie mult ca să aprindem flacăra dintre noi!

Joi, 12 martie, Lectoratul de Neogreacă, Univ. Al.I.Cuza Iași, la ultimul curs cu studenții de la universitate.

Alexandru este un student optimist care, cu siguranța caracteristică tinereții, mi-a declarat: „După coronavirus ne vom vedea cu toții din nou, doamnă profesoară! Vom râde din nou, vom cânta din nou cântecul nostru preferat…În Naxos și în Paros!”

Studentul meu a folosit vocativul cu un ton atât de sigur, aproape că a sfidat nesiguranța acestor vremuri!

Am zâmbit, dar nu am îndrăznit să-l privesc în ochi!

Un lucru e sigur: Alexandru a învățat foarte bine să folosească timpul la viitor în limba greacă, din iubirea lui pentru Grecia, pentru această limbă și cultura acestei țări, țara mea!

Da, Alexandre, așa este, vom cânta din nou!

Săptămâna Mare cu adevărat luminată de soare aici, la Iași, și se simte o schimbare un pic ciudată în oraș. Bănuiesc că în ultima vreme am cam obosit șă ne fie frică și presupun că disperarea și frica nu rezistă la soare… De asemeni, la supermarket plutește alt aer.

La rând nu ne grăbim, nu ne uităm suspect și ne zâmbim de după măști. Doamnele vânzătoare încearcă să intre în vorbă, cu o glumă, cu o privire. „Învăț greacă ca să putem vorbi!”, mi-a spus, de după mască, o doamnă casieră, păstrând distanța de doi metri și ajutându-mă să aleg vopsele de ouă și arătându-mi raftul cu șervețele…

Da, suntem neputincioși și vulnerabili din natura noastră umană și nu ne trebuie mult ca să aprindem flacăra dintre noi!

Soultana Arvanitaki, profesor de limba neogreacă la Lectoratul de Neogreacă, Univ. „Al.I.Cuza” Iași și Comunitatea Elenă din Iași