Psiholog Cătălin Găman. Masca frivolă a prejudecăţii

Din experiențe fortuite, capeți sensuri firești și răspunsuri care îți pot facilita implicarea în acțiuni viitoare. Relaționarea cu cei pe care îi știm în proximitatea inimii, se dovedește a fi, uneori, o ispită extravagantă care tinde să amâne, cu aroganță, dar și cu nerozie, așteptări.

A învăța sensul ascuns al așteptărilor noastre, repetitive până la un punct, înseamnă să-ți actualizezi sinele și valorile personale, cu condiția ca, alături de Celălalt, să-ți cultivi nevoia de a fi ancorat în prezent. Valorile transcend prezentul cu condiția ca omul să se înnoiască!

Şi cum să te înnoiești, altfel decât a iubi?

A iubi înseamnă a deveni.

A iubi înseamnă devenire.

Devenirea ta este sensul asumat al sinelui care recunoaște glasul inimii de a-i împărtăși Celuilalt povestea ta de început, expresie a intimității tale care se vrea cunoscută și dăruită. devenirea ta descoperă și trăiește sensul rațiunii de a dori să rămâi în intimitatea Celuilalt, acomodându-ți zona de refugiu a gândurilor în proiecții viitoare, care consolidează iubirea.
devenirea reflectă predicțiile Celuilalt în semnificații care te valorizează și care rezonează în bucuria revederii și regăsirii.

Când Celălalt te împarte cu sinele său, ești întreg, ești parte a unei lumi care te împlinește simbolic! așa capeți nevoia de a aparține, pentru a-ți securiza trăiri și sentimente. și nu prin încurajări care descriu individuația, la fel de sterile ca argumentele care nu sunt susținute faptic!

Fiindcă cel sau cea care se irosește în prezumția că poate face totul de unul singur, trăiește cu adevărat singurătatea și dramele ei inerente…

Nici tu, ca bărbat , nici tu, ca femeie, nu poți continua în afara instinctului de a fi împreună!

Fiindcă iubirea desăvârșește orice acțiune, prin însăși nevoia de a fi împreună…

Când lumea Celuilalt îți facilitează satisfacerea nevoii de a-ți fi condiție a prezentului, actul devenirii sinelui reclamă nevoia de apartenență la Celălalt.

Fără de care… simți că nu se poate!

Fiindcă, dincolo de aceasta, trăim prin a fi identități cu nevoia simbolică de a aparține unei relații,

Prin individuație și prin participare, prin sens și devenire. prin Celălalt.

Fiindcă, ceea ce ne diferențiază identitatea, este nevoia Celuilalt de a fi în întâmpinarea nevoii tale de a-ți fi întreg, jumătatea ta!

Ca să știi asta, trebuie să recunoști ceea ce iubești.

Ca să știi asta, trebuie să iubești din tot sufletul.

Ca să iubești, trebuie să știi cine îți este Celălalt.

El. Ea.

Alesul. Aleasa.

Când știi asta… iubești.

Iubești.

Şi doar așa ești devenirea unui sine care se dăruiește prezentului, pentru provocări viitoare.

Nicidecum pentru a trăi singur.

Dar nici pentru a nu refuza însingurarea.

Restul este promisiunea inimii!

Fascinația pentru Celălalt, care înseamnă dorință, care înseamnă absență…, cea mai suavă

absență…, pentru promisiunile care vor urma.

Pentru dorința de a-i fi.

Sens Celuilalt.

Sensul Celuilalt de a fi…

___

8 Aprilie 2020

Cătălin Găman, psiholog specialist