Psiholog Mioara Grigoraș. Rezilient sau rezistent?

Astăzi scriu despre reziliență, un subiect complex care, ȋntr-o rezonanţă perfectă, m-a găsit cumva el pe mine, pentru că au existat și momente mai puțin ușoare din trecut, dar și pentru că acum pare că viaţa ne pune la ȋncercare, provocându-ne cu evenimente ȋn faţa cărora ne simțim dezarmați.

Nu există om care să nu fi fost nevoit să facă față unor evenimente tragice, fiecare dintre noi se va întâlni cu așa ceva în decursul existenței, însă în fața acestor evenimente de viață stresante, unii oameni par a le depăși mai ușor și găsesc forța mentală să treacă peste aceste încercări. Această capacitate de a face față acestor situații este dată de reziliența psihologică.

Reziliența se referă la capacitatea unei persoane de a face față, de a depăși și de a deveni mai puternică în urma evenimentelor tragice, traumelor, amenințărilor, situațiilor ce implică un nivel semnificativ de stres.

Reziliența este o trăsătură comună, prezentă la toți dintre noi, însă în proporții diferite. Cei care care au o reziliență dezvoltată nu înseamnă că nu suferă și nici intensitatea emoțiilor sau a suferinței lor nu este mai mică, în schimb, au capacitatea de a gestiona mai bine situațiile dificile și găsesc soluții la problemele lor.

Reziliența este o provocare și pentru mine, ca om și ca psiholog. Nu există un test psihologic care să ne arate dacă suntem sau nu rezilienți, totul depinde de modul în care ni se desfășoară viața. Și doar atunci când ne confruntăm cu evenimente tragice, cu factori de stres intră în scenă reziliența sau absența ei. Tu ce faci? Cum te comporți de obicei? Cedezi sau învingi?

Să nu uităm că forţa mentală a rezilinței poate fi crescută ţinând cont de anumite aspecte, cum ar fi:

1. Acordă mai mult timp pentru a te conecta cu persoanele importante din viața ta- Ai grijă de conexiunile cu cei din jur.

2. Invață să vezi dificultăţile ca pe ceva temporar și nu uita că situațiile dificile te pot face mai bun şi mai puternic- Crizele nu sunt niște probleme insurmontabile.

3. Amintește-ți de lucrurile/activitățile care îți aduc bucurie și plăcere. Planifică-ti activități zilnice – Fiecare zi este importantă.

4. Acceptă ceea ce se întâmplă și încearcă să te concentrezi pe strategii de adaptare, caută și posibilele aspecte pozitive ale acestei schimbări -Acceptă că schimbarea face parte din viață.

5. Calmează-te şi concentrează-te asupra acţiunilor utile, asupra ieşirii din criză -Ia decizii și acționează!

6. Fii conştient de resursele tale și concentrează-te pe acestea – Nu uita că poți să găseşti părţi bune și în experienţele proaste.

7. Ține un jurnal în care să scrii experiențele prin care treci alături de emoții și gânduri, iar dacă mai adaugi și activitățile liniștitoare (tehnicile de relaxare, respirație, meditația, sportul, dansul, muzica), te pot ajuta să îți recapeți speranța și să depășesti mai ușor experiența.

Reziliența este ceva care se învaţă în timp, nu este ceva cu care te naşti, iar dacă eşti conştient de importanța ei pentru starea ta de bine şi pentru depăşirea obstacolelor, poţi contribui la îmbunătăţirea acesteia.

La final va provoc la un mic exercițiu de imaginație, mai ales acum când nu putem ieși din case, și să vedem reziliența ca și cum am urca pe un munte. Atunci când plecăm către munte suntem plini de energie și entuziaști, însă în drumul nostru putem întâmpina multe obstacole, cărări înguste, trasee blocate, stânci ascuțite, vreme nefavorabilă care pe moment ne pot opri din dorința și obiectivele noastre.

Muntele însă ne invită și ne învață să trăim puternic emoții, mai ales atunci când suntem pe cărări înguste pe marginea prăpastiei, cu alte cuvinte ne învață să ne trăim și să ne înfruntăm temerile. Daca avem încredere în noi și dacă o să fim pregătiți cu soluții pentru a trece peste toate obstacolele care ne-ar putea sta în cale, la final ne vom bucura de o priveliște minunată atunci când suntem acolo, sus, pe munte.

Aș putea concluziona că putem să vorbim despre rezilienţă atunci când putem să ne adaptăm situaţiilor și să acționăm, să trecem prin ele, trăindu-le, și nu ascunzându-ne, cu tot riscul de a ieși poate mai plini de durere, răni și cicatrici, dar capabili să mergem ȋnainte.

Să mergi până la capăt nu înseamnă doar să reziști, ci să te lași dus” Albert Camus.

Psiholog Mioara Grigoraș

Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației -Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, a cursurilor de masterat „Evaluare psihologică și psihoterapii recuperatorii”.

Este psiholog clinician, consilier psihologic și psihoterapeut, acreditat de Colegiul Psihologilor din România, cu o experiență de peste 13 ani în  domeniu.

De asemenea, a absolvit cursurile postuniversitare „Psihoterapie experiențială și a unificării centrată pe adult-copil-cuplu-familie” din cadrul Societății de Psihoterapie Experiențială Română .

În prezent este psiholog în cadrul Cabinetului individual de psihologie, colaborarează  cu diferite ONG-uri și instituții din Galați.

De asemenea este implicată în diverse proiecte și evenimente cu tematică psihologică, a participat la conferințe/proiecte psiho-educaționale din țară și din străinătate .

 https://psihologmioaragrigoras.wordpress.com
www.facebook.com/Cabinet-Individual-De-Psihologie-Grigoras-Mioara