Prietenia nu apare întâmplător. Cum se construiesc relațiile apropiate la vârsta adultă

Prietenia nu apare întotdeauna spontan, iar la vârsta adultă formarea și menținerea relațiilor apropiate pot necesita timp, disponibilitate și interacțiuni repetate. Cercetările din psihologia socială indică mai multe mecanisme prin care oamenii ajung să se apropie, de la întâlnirile frecvente și atracția reciprocă până la vulnerabilitatea dozată, solicitarea de ajutor și menținerea contactului în viața de zi cu zi.

Jaimie Krems, profesor asociat de psihologie și director al UCLA Center for Friendship Research, studiază mecanismele prin care oamenii își formează, aprofundează și mențin prieteniile. Interesul său pentru acest domeniu a apărut după o experiență personală dureroasă, petrecută în perioada în care avea puțin peste 20 de ani, când a descoperit întâmplător conversații dintre o prietenă apropiată și colega sa de apartament, conversații în care era vizată.

Experiența a determinat-o să cerceteze modul în care funcționează prieteniile dintre adulți. Potrivit lui Krems, acest domeniu a primit, în comparație cu studiul relațiilor romantice, mult mai puțină atenție din partea cercetării.

UCLA descrie activitatea lui Krems ca fiind concentrată asupra provocărilor legate de găsirea, dezvoltarea, menținerea și pierderea prieteniilor.

Relațiile sociale au legătură cu sănătatea

Importanța prieteniei depășește componenta emoțională. Cercetările au asociat calitatea și cantitatea relațiilor sociale cu sănătatea și mortalitatea, iar meta-analizele au identificat asocieri între izolarea socială, singurătate și un risc mai mare de mortalitate.

O analiză citată frecvent în acest domeniu, realizată de Julianne Holt-Lunstad și colegii săi, a arătat că izolarea socială, singurătatea și traiul singur au fost asociate cu o probabilitate mai mare de mortalitate. În analiza respectivă, izolarea socială a fost asociată cu o creștere medie de 29% a probabilității de mortalitate, singurătatea cu 26%, iar traiul singur cu 32%, după controlarea statistică a mai multor factori.

Comparația potrivit căreia lipsa conexiunilor sociale ar avea efecte similare cu fumatul unui anumit număr de țigări pe zi provine dintr-o comparație între magnitudinea unor asocieri epidemiologice. Ea nu înseamnă că izolarea socială și fumatul au aceleași mecanisme biologice sau aceleași efecte asupra organismului. Cercetări ulterioare au arătat, de altfel, că asocierea dintre integrarea socială redusă și mortalitatea totală poate fi mai slabă decât cea observată în cazul fumatului.

Prieteniile se formează prin interacțiuni repetate

Potrivit lui Krems, două elemente sunt esențiale pentru formarea unei prietenii: interacțiunea frecventă și atracția reciprocă. Acestea sunt asociate cu cercetări din psihologia relațiilor și cu lucrările cercetătorului Daniel Hruschka de la Arizona State University.

Interacțiunea repetată în același spațiu creează oportunități pentru apropiere. Nu este necesar ca întâlnirile să fie spectaculoase sau să aibă întotdeauna un scop social explicit. Prezența regulată în același loc, la aceeași oră, poate crește probabilitatea ca două persoane să ajungă să se cunoască.

Un exemplu poate fi reprezentat de o persoană care lucrează sau scrie în mod regulat într-o anumită cafenea și ajunge să întâlnească aceleași persoane. Frecvența interacțiunilor creează ocazii pentru conversații și, în timp, pentru identificarea unei compatibilități.

Atracția reciprocă este însă la fel de importantă. Simpla întâlnire repetată nu garantează apariția unei prietenii. Cele două componente trebuie să se întâlnească pentru ca o relație să se dezvolte.

„Piețele de prietenie” facilitează apropierea dintre oameni

Janice McCabe, profesor de sociologie la Dartmouth, folosește conceptul de „piețe de prietenie” pentru a descrie locurile în care există numeroase persoane dispuse să dezvolte relații sociale.

Astfel de contexte pot fi importante mai ales atunci când o persoană trece printr-o schimbare de identitate sau de etapă a vieții. Un nou loc de muncă, mutarea într-un alt oraș, schimbarea statutului profesional sau intrarea într-un domeniu nou pot crea oportunități pentru întâlnirea unor persoane aflate în situații similare.

Cluburile de alergare, cursurile de improvizație sau cele de artă sunt exemple de contexte în care interacțiunea se produce în mod repetat și există timp pentru conversație.

Comunitățile de expatriați reprezintă un alt exemplu. Persoanele care locuiesc într-o altă țară pot căuta relații cu localnici, dar pot dezvolta și legături cu alți oameni care trec prin experiența de a trăi departe de țara de origine.

McCabe consideră că identificarea unei noi identități și căutarea unor persoane care împărtășesc aceeași experiență pot crea contexte favorabile pentru apropiere.

Solicitarea de ajutor poate apropia oamenii

Un alt mecanism aparent surprinzător este solicitarea unei mici favoruri.

În viața de zi cu zi, multe activități care erau realizate în trecut cu ajutorul prietenilor pot fi rezolvate acum prin intermediul aplicațiilor și serviciilor disponibile pe telefon. Transportul până la aeroport, cumpărăturile atunci când cineva este bolnav sau diverse activități practice pot fi externalizate cu ușurință.

Potrivit lui Krems, însă, faptul că o persoană îi oferă ajutor alteia poate contribui la apropierea dintre ele. O persoană care face o favoare poate avea sentimentul că este utilă și că are un rol important în relația respectivă.

Această perspectivă schimbă și modul în care poate fi privită solicitarea de ajutor. Teama de a deveni o povară poate determina oamenii să evite astfel de solicitări, însă o cerere rezonabilă poate reprezenta și o oportunitate pentru cealaltă persoană de a contribui la relație.

Vulnerabilitatea trebuie construită treptat

Apropierea dintre oameni este legată și de gradul în care aceștia ajung să vorbească despre propria persoană.

Alison Nagel, profesor asistent la Universitatea din Virginia și coordonator al Proiectului Connection, care urmărește reducerea singurătății și deconectării sociale în rândul adolescenților și adulților tineri, atrage atenția asupra rolului autodezvăluirii.

Cercetările arată că autodezvăluirea poate favoriza apropierea interpersonală, iar persoanele care împărtășesc informații personale sunt, în anumite contexte, percepute ca fiind mai plăcute și mai demne de încredere. O meta-analiză publicată în Psychological Bulletin a identificat mai multe relații între autodezvăluire și aprecierea interpersonală: persoanele care fac dezvăluiri mai intime tind să fie plăcute mai mult, iar oamenii tind să dezvăluie mai mult persoanelor pe care le plac.

Nagel propune un reper simplu pentru diferențierea unei conversații obișnuite de o formă de vulnerabilitate: dacă informația respectivă ar fi împărtășită fără probleme unui străin întâlnit întâmplător într-un autobuz, probabil că nu este vorba despre o dezvăluire personală semnificativă.

Vulnerabilitatea nu înseamnă însă dezvăluirea imediată a unor informații foarte intime. Limitele rămân importante, iar apropierea poate fi construită progresiv, pe măsură ce relația oferă suficiente motive pentru încredere.

Menținerea prieteniei depinde de contactul real

Formarea unei prietenii este doar prima etapă. Menținerea ei presupune ca relația să rămână prezentă în viața de zi cu zi.

Krems recomandă să nu fie așteptate momente ideale sau intervale lungi de timp pentru reluarea contactului. Chiar și o conversație scurtă, dar autentică, poate contribui la menținerea unei relații.

Aceeași idee apare și în exemplele oferite de Nagel. O situație aparent banală, precum dorința de a găti o mâncare asociată cu o amintire din copilărie, poate deveni o ocazie pentru o conversație cu o persoană apropiată. În locul unei căutări rapide pe internet a rețetei, un telefon către ruda care pregătea acel fel de mâncare poate crea un moment de conectare. Astfel de diferențe mici, repetate în timp, pot contribui la menținerea legăturilor sociale.

Cercetările privind frecvența contactelor sociale indică existența unei asocieri între contactul social și sănătate, deși efectele nu sunt uniforme pentru toate tipurile de relații sau pentru toate grupurile de persoane. O meta-analiză care a inclus aproximativ 400.000 de persoane a identificat o asociere între nivelurile mai reduse de contact social și mortalitate, dar autorii au subliniat existența unor diferențe între subgrupuri.

Prietenia este asociată cu mai multe beneficii pentru sănătate

Relațiile sociale sunt asociate cu o serie de rezultate relevante pentru sănătatea fizică și mintală. Cercetările au legat izolarea socială și singurătatea de riscuri mai mari pentru sănătate, iar relațiile sociale de o serie de rezultate favorabile.

UCLA notează că cercetarea asupra prieteniei a identificat asocieri cu sănătatea fizică și mintală, longevitatea, bunăstarea și alte dimensiuni ale vieții.

În cazul adulților vârstnici, cercetările au analizat în mod special relația dintre izolarea socială, singurătate și sănătatea cognitivă. Datele susțin existența unei asocieri între izolarea socială și un risc mai mare de rezultate nefavorabile pentru sănătate, inclusiv mortalitate, însă amploarea asocierilor diferă între studii și populații.