Câinii observă când oamenii clipesc. Reacția lor este diferită atunci când își privesc stăpânul

Câinii sunt atenți la oamenii din jurul lor, iar această atenție pare să includă și gesturi foarte mici, precum clipitul. O cercetare realizată de Universitatea din Parma arată că animalele își măresc frecvența clipitului atunci când văd o persoană clipind, iar reacția este mai evidentă atunci când persoana respectivă este propriul lor stăpân sau propria lor stăpână. Studiul a fost publicat în revista Royal Society Open Science.

Cercetarea, intitulată „Blinking together: the modulation of eye blinking in dog–human social contexts”, a fost realizată de Chiara Canori, Eleonora Biffi, Tiziano Travain și Paola Valsecchi. Chiara Canori și Eleonora Biffi, doctorande în neuroștiințe, sunt co-prime autoare ale lucrării, sub coordonarea Paulei Valsecchi, profesor de etologie la Departamentul de Științe Chimice, ale Vieții și Sustenabilității Mediului al Universității din Parma.

35 de câini au urmărit videoclipuri cu oameni

Cercetătorii au inclus în experiment 38 de câini, dintre care 35 au îndeplinit criteriile pentru analiza finală. Trei animale au fost prea distrase de mediul nefamiliar pentru a finaliza sarcina.

Câinii au urmărit videoclipuri în care apăreau trei persoane: propriul stăpân sau propria stăpână, o femeie necunoscută și un bărbat necunoscut.

Pentru fiecare persoană au fost realizate două versiuni ale videoclipului. Într-una dintre ele, persoana clipea la fiecare aproximativ trei secunde. În cealaltă, privea camera cu o expresie neutră și fără să clipească în mod intenționat.

Fiecare câine a urmărit videoclipurile timp de 40 de secunde, iar cercetătorii au înregistrat comportamentul animalelor.

Alegerea clipitului ca obiect al cercetării a pornit de la faptul că acesta este un comportament fiziologic automat, dar care poate oferi și informații despre atenție, implicare sau afiliere, potrivit cercetătorilor.

„Clipirea ar putea oferi informații subtile despre atenție, implicare sau afiliere”, a declarat Eleanora Biffi pentru ScienceAlert.

Câinii au clipit mai mult când au văzut oameni clipind

Rezultatele au arătat că frecvența clipitului câinilor a crescut atunci când animalele urmăreau videoclipurile în care oamenii clipeau.

Diferența a fost observată în special atunci când persoana de pe ecran era familiară pentru câine.

Câinii au clipit mai des atunci când își priveau propriul îngrijitor clipind. Același efect nu a fost observat atunci când animalele urmăreau persoane necunoscute.

Potrivit Universității din Parma, rezultatele arată că frecvența clipitului câinilor este influențată de contextul social și de identitatea persoanei pe care o privesc.

Cercetătorii au urmărit astfel să izoleze clipitul uman de celelalte elemente care apar în mod normal într-o interacțiune directă dintre un câine și un om, precum vocea, mișcările corpului sau alte expresii faciale.

Reacția a fost mai evidentă în cazul stăpânelor

Cercetarea a evidențiat și o diferență în funcție de sexul persoanei urmărite.

Câinii au clipit mai mult atunci când își priveau stăpânele de sex feminin clipind decât atunci când urmăreau persoane necunoscute. Diferența nu a fost observată în același mod atunci când câinii își priveau stăpânii de sex masculin.

Cercetătorii au precizat că acest rezultat poate fi legat de mai multe caracteristici ale relației dintre câine și persoana care îl îngrijește, iar experimentul nu a fost conceput pentru a separa efectul sexului de factori precum istoricul îngrijirii sau natura relației dintre animal și om.

Câinii nu au sincronizat exact clipitul cu oamenii

Cercetarea a analizat și posibilitatea ca animalele să își sincronizeze clipitul cu cel al oamenilor.

Pentru acest aspect, cercetătorii au considerat o posibilă asociere atunci când clipirea câinelui apărea în interval de 1,5 secunde de la clipirea persoanei din videoclip. Din cele 96 de evenimente de clipire ale câinilor analizate, 57,3% au avut loc în această fereastră de timp. Proporția nu a fost însă diferită semnificativ de ceea ce putea apărea întâmplător.

Rezultatele arată astfel că animalele au clipit mai frecvent atunci când vedeau oameni clipind, însă nu au prezentat o sincronizare constantă a momentului în care clipeau.

Clipitul, un comportament cu posibilă funcție socială

Clipitul are în primul rând o funcție fiziologică: ajută la menținerea suprafeței ochiului umede și protejate. În același timp, cercetările asupra comportamentului animal au analizat posibilitatea ca acesta să aibă și o componentă socială.

Studiul Universității din Parma continuă o linie de cercetare dedicată fenomenului „eye-blink”, care analizează clipitul în relațiile dintre câini și oameni, dar și între câini.

O cercetare anterioară a aceleiași echipe, publicată în Royal Society Open Science în 2025, a analizat răspunsul a 54 de câini la videoclipuri cu alți câini care clipeau. Animalele au prezentat o frecvență mai mare a clipitului atunci când urmăreau videoclipurile cu câini care clipeau, comparativ cu cele în care câinii prezentau alte expresii faciale sau mențineau o privire fixă.

Noile rezultate extind cercetarea asupra comunicării dintre specii și indică faptul că și clipitul oamenilor poate influența comportamentul câinilor, în special atunci când persoana urmărită este una importantă din punct de vedere social pentru animal.

Ce informații poate transmite o simplă clipire

Cercetătorii consideră că rezultatele aduc în atenție rolul pe care îl pot avea mișcările faciale foarte mici în comunicarea dintre câini și oameni.

„Comunicarea dintre câini și oameni ar putea implica nu doar semnale evidente, cum ar fi vocalizări, posturi sau direcția privirii, ci și mișcări faciale foarte mici pe care în mod normal le trecem cu vederea”, a declarat Eleanora Biffi.

Rămâne de stabilit ce informație transmite exact această modificare a frecvenței clipitului. Cercetătorii vor să afle dacă aceasta este asociată cu atenția sau implicarea câinelui, cu o interacțiune relaxată și neamenințătoare ori cu alte aspecte ale relației sociale dintre animal și om.

„Știm acum că privitul stăpânului clipind poate influența frecvența cu care câinii clipesc, dar încă nu știm ce înseamnă această modulare”, a explicat Biffi.

Printre direcțiile de cercetare menționate se află și analizarea modului în care clipitul reciproc ar putea influența disponibilitatea câinelui de a se apropia, de a menține contactul vizual sau de a continua interacțiunea.

Pentru aceste întrebări, cercetătorii propun combinarea observațiilor comportamentale cu măsurători ale privirii, ale nivelului de stimulare și ale stării fiziologice a animalelor.

În cadrul cercetării actuale, câinii au urmărit videoclipuri preînregistrate, astfel încât interacțiunea nu a avut loc direct, față în față, între animal și persoană. Studiul a urmărit în acest mod să analizeze separat efectul clipitului uman în contextul relației dintre câine și om.