Salivarea nocturnă. Cauze frecvente și semne care necesită atenție medicală

O pată de salivă pe pernă după o noapte de somn este o situație întâlnită de multe persoane și, de cele mai multe ori, nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Salivarea în timpul somnului poate apărea ocazional, mai ales după consumul excesiv de alcool sau atunci când cineva adoarme foarte profund, inclusiv după o masă consistentă.

Dacă însă salivarea apare frecvent, noapte de noapte, iar perna este în mod repetat udă, situația merită discutată cu un medic. În unele cazuri, salivaţia excesivă poate fi asociată cu tulburări de somn, probleme ale căilor respiratorii, reflux gastroesofagian, afecţiuni dentare sau, mai rar, cu anumite boli neurologice.

„Tuturor ne curge saliva la un moment dat când bem prea mult cu o seară înainte sau adormim pe canapea după o cină copioasă de sărbători”, a explicat, pentru CNN, Dr. Landon Duyka, profesor asistent clinic de otorinolaringologie-chirurgie cervico-facială la Northwestern University Feinberg School of Medicine din Chicago. Dacă fenomenul devine persistent, însă, cauza ar trebui investigată.

„Dacă este o problemă mai persistentă, te trezeşti în fiecare noapte şi ai perna udă leoarcă, vrem să consulţi un medic, mai ales dacă este recent”, a spus medicul. Potrivit acestuia, salivarea nocturnă persistentă poate fi uneori asociată cu o tulburare de somn sau, mai rar, cu o afecţiune neurologică, precum boala Parkinson.

Ce poate provoca salivarea în timpul somnului

Există numeroase cauze ale salivării nocturne. Unele sunt banale şi temporare, în timp ce altele necesită evaluare medicală.

Dr. Neil Hockstein, fondator şi director medical al Parallel ENT & Allergy şi profesor asistent clinic de otorinolaringologie la Sidney Kimmel Medical College din cadrul Thomas Jefferson University din Philadelphia, recomandă ca persoanele îngrijorate de acest simptom să discute cu un medic. În funcţie de situaţie, poate fi indicat inclusiv un studiu de somn efectuat la domiciliu.

Apneea în somn

Una dintre cauzele importante ale salivării nocturne poate fi apneea obstructivă în somn, o tulburare în care respiraţia se opreşte în mod repetat în timpul nopţii. Pauzele respiratorii pot dura până la un minut şi se pot repeta de zeci sau chiar sute de ori în cazurile severe.

Atunci când respiraţia este blocată, persoana începe adesea să respire pe gură pentru a facilita pătrunderea aerului. În acest context, saliva se poate acumula şi poate ajunge în afara gurii.

„Când se întâmplă asta, oamenii trec adesea la respiraţia pe gură pentru a obţine mai mult aer, ceea ce permite salivei să se acumuleze şi să iasă”, a explicat Duyka.

Apneea în somn este o afecţiune medicală serioasă. Sforăitul puternic, trezirile repetate, senzaţia de gură uscată dimineaţa sau salivarea nocturnă pot fi motive pentru o evaluare de specialitate.

Potrivit Academiei Americane de Medicină a Somnului, aproximativ 23,5 milioane de persoane din Statele Unite care suferă de apnee în somn nu sunt diagnosticate. Netratată, afecţiunea poate creşte riscul unor probleme precum bolile cardiovasculare, diabetul, accidentul vascular cerebral, depresia şi moartea prematură.

Respiraţia pe gură

Respiraţia pe gură este o altă cauză frecventă a salivării în timpul somnului. Unele persoane au această tendinţă încă din copilărie, din cauza unor particularităţi anatomice, cum ar fi căile nazale foarte înguste sau retragerea maxilarului.

O deviaţie de sept poate contribui, de asemenea, la blocarea uneia dintre căile nazale şi poate favoriza respiraţia orală.

„Dacă bănuiţi că aţi putea avea un blocaj din cauza unei deviaţii de sept, a adenoidelor mărite sau a unor lucruri similare, este o idee bună să consultaţi un specialist în otorinolaringologie care poate decide dacă o intervenţie chirurgicală ar fi utilă”, a spus Hockstein.

Banda adezivă pentru gură nu este o soluţie lipsită de riscuri

Pe reţelele sociale, vedetele şi influencerii promovează frecvent folosirea unei benzi adezive pentru a menţine gura închisă în timpul somnului şi pentru a reduce respiraţia orală.

Experţii avertizează însă că dovezile ştiinţifice privind beneficiile acestei metode sunt limitate. Mai mult, în anumite situaţii, în special la persoanele care au apnee în somn sau o obstrucţie nazală, închiderea gurii poate fi riscantă.

O analiză recentă a arătat că folosirea benzii pentru a sigila gura sau a unei benzi care fixează bărbia pentru a menţine gura închisă poate prezenta un risc serios de asfixiere atunci când există obstrucţie nazală sau regurgitare.

Dr. Brian Rotenberg, specialist în medicina somnului şi autor principal al analizei, a explicat anterior că multe dintre beneficiile promovate pe reţelele sociale nu sunt susţinute suficient de dovezi ştiinţifice.

Nu există dovezi clare că această metodă îmbunătăţeşte apneea, reduce sforăitul sau produce modificările estetice ale nasului şi maxilarului promovate online.

Refluxul gastroesofagian

Refluxul acid poate fi o altă explicaţie pentru salivarea excesivă în timpul nopţii. Gustul neplăcut în gură, durerile în piept şi regurgitarea sunt simptome asociate refluxului gastroesofagian, care apare atunci când conţinutul acid al stomacului urcă în esofag.

„Mulţi pacienţi cu reflux acid vor observa că tuşesc mai mult noaptea, deoarece produc mai multă salivă”, a spus Duyka. Unele persoane se pot trezi dimineaţa cu senzaţia că au gâtul încărcat cu mucus. Creşterea producţiei de salivă poate reprezenta un mecanism de protecţie prin care organismul încearcă să neutralizeze acidul şi să îl îndepărteze din esofag.

Nasul înfundat

Alergiile sezoniere, răcelile, amigdalita şi infecţiile sinusurilor pot inflama ţesuturile nazale şi pot îngusta căile respiratorii. Acest lucru poate favoriza respiraţia pe gură şi, implicit, salivarea în timpul somnului.

Infecţiile din zona gurii şi gâtului pot avea, la rândul lor, un rol. Organismul poate produce mai multă salivă ca mecanism de protecţie şi pentru a ajuta la îndepărtarea agenţilor iritanţi.

Problemele dentare

Salivarea nocturnă poate avea şi cauze dentare. Bruxismul, adică scrâşnitul sau încleştarea dinţilor, precum şi o aliniere necorespunzătoare a dinţilor superiori şi inferiori pot afecta modul în care gura se închide în timpul somnului. În astfel de situaţii, Hockstein recomandă o discuţie cu medicul dentist pentru a verifica dacă există o problemă a muşcăturii care poate fi corectată, inclusiv prin utilizarea unui dispozitiv oral, atunci când acesta este indicat.

Şi poziţia de dormit poate conta

Persoanele care dorm pe o parte sau pe burtă sunt mai predispuse să observe saliva pe pernă. Gravitaţia favorizează scurgerea salivei din gură şi către suprafaţa pe care este aşezat capul. În cazul persoanelor care dorm pe spate, saliva poate rămâne în cavitatea bucală sau poate coborî spre gât.

Situaţia trebuie privită însă diferit la persoanele care au probleme de înghiţire. Un tonus muscular redus şi diminuarea sensibilităţii la nivelul gâtului pot creşte riscul ca saliva să ajungă în căile respiratorii.

„Majoritatea dintre noi avem un mecanism care ne face să tuşim, să scuipăm şi să ne trezim dacă stăm pe spate şi avem prea multă salivă în gură”, a explicat Duyka.

La unele persoane în vârstă, însă, sensibilitatea din zona gâtului poate fi redusă. În aceste cazuri, saliva poate pătrunde în plămâni fără să declanşeze o reacţie evidentă. Fenomenul este cunoscut sub numele de aspiraţie silenţioasă şi poate avea consecinţe asupra sănătăţii respiratorii.

Când poate fi salivarea un semn neurologic

Dificultatea de a înghiţi saliva este un simptom care necesită atenţie medicală, mai ales dacă apare împreună cu alte modificări neurologice. Hockstein atrage atenţia că, în cazuri rare, tulburările de înghiţire pot apărea alături de modificări ale mişcărilor sau ale expresivităţii faciale şi pot reprezenta unele dintre primele semne ale bolii Parkinson sau ale unei alte boli neurodegenerative.

Acest lucru nu înseamnă că salivarea în timpul somnului indică automat o boală neurologică. În cele mai multe situaţii există explicaţii mult mai simple, precum poziţia de dormit, respiraţia orală, congestia nazală sau o tulburare de somn.

Ce poate face medicul

Atunci când salivarea nocturnă devine frecventă sau apare pentru prima dată şi persistă, este indicată o evaluare medicală. Un medic otorinolaringolog poate analiza căile respiratorii şi poate căuta cauze precum deviaţia de sept sau alte obstrucţii nazale. În funcţie de simptome, poate recomanda şi un studiu al somnului.

Medicul poate întreba dacă există sforăit, treziri cu dureri de cap, scrâşnit sau încleştarea dinţilor, oboseală ori somnolenţă în timpul zilei. Răspunsurile pot orienta investigaţiile către o posibilă tulburare de respiraţie în somn.

„Dacă nu sunt identificate probleme de respiraţie în timpul somnului sau cauze fizice, precum o deviaţie de sept, salivarea nocturnă este, de regulă, un fenomen care nu reprezintă un motiv major de îngrijorare.

În cazul în care episoadele apar în contextul răcelilor sau al alergiilor, medicul poate recomanda tratamentul adecvat pentru cauza respectivă. În anumite situaţii, acesta poate include şi antihistaminice disponibile fără prescripţie medicală. Important este ca salivarea să fie privită în contextul celorlalte simptome. O urmă de salivă pe pernă după o noapte de somn nu indică, în sine, o problemă medicală. Salivarea abundentă, persistentă sau asociată cu sforăit, pauze respiratorii, dificultăţi de înghiţire ori alte simptome noi merită însă evaluată de un medic”, a mai spus Dr. Duyka