Ce se întâmplă în corp când respiri zi de zi aer cu miros urât

Un miros persistent de deșeuri, gaze sau substanțe chimice poate părea o simplă neplăcere. Cercetările arată că efectele sale merg mult mai departe, de la dureri de cap și greață până la modificări ale comportamentului și ale calității vieții.

Când mirosul devine de nesuportat

Pentru Elaine Corner, pășirea în grădina casei sale din Westbury, oraș comercial englez, poate fi o experiență insuportabilă. Profesoara pensionară compară senzația cu „mersul în spatele unui camion de gunoi deschis”. Chiar și cu ferestrele închise, nu reușește să scape de mirosul unei stații de tratare a deșeurilor din apropiere. „Nu putem folosi grădina sau să ne plimbăm, simți că vomităm”, spune Corner.
La un moment dat, aproape oricine a simțit mirosul înțepător al deșeurilor în descompunere. A trăi permanent cu o astfel de duhoare este o realitate pentru mii de oameni din apropierea gropilor de gunoi, a stațiilor de epurare sau a fabricilor.

Cu toate acestea, impactul asupra sănătății al acestui tip de poluare primește puțină atenție. Mirosurile neplăcute sunt adesea considerate subiective sau banale. Cercetările arată că, în general, oamenii își prețuiesc simțul mirosului mai puțin decât văzul, auzul, atingerea și gustul. Unii studenți americani au recunoscut că ar prefera să piardă simțul mirosului decât telefonul.

Mirosul, un sistem de alarmă al corpului

Simțul mirosului a evoluat parțial ca un semnal de avertizare timpurie, care ajută organismul să evite îmbolnăvirea sau infectarea. Ceva ce miroase a rânced conține, cel mai probabil, bacterii dăunătoare. Ca atare, mirosul face parte din sistemul imunitar comportamental al omului.

„Sistemul olfactiv funcționează în principal ca un sistem de evitare, pentru a învăța să ne avertizeze despre pericolul din mediu”, a explicat, pentru bbc.com, Johan Lundström, profesor de știința mirosului la Institutul Karolinska din Stockholm. Studiile sale au arătat că semnalele olfactive sunt procesate în creier în aproximativ 300 de milisecunde de la inhalare, iar participanții expuși mirosurilor neplăcute s-au retras instinctiv de la sursa acestora.

Această atitudine defensivă a simțului mirosului face surprinzător de ușoară convingerea că un miros este negativ, chiar dacă în mod normal este considerat neutru sau plăcut. „Dacă detectăm un miros și nu știm ce este, este aproape întotdeauna o experiență negativă”, spune Lundström.

Cum crește anxietatea sensibilitatea la mirosuri

Atunci când un miros este asociat cu o amenințare, sensibilitatea față de acesta poate crește dramatic. Într-un studiu, Lundström și colegii săi au demonstrat că asocierea unui miros cu un șoc electric determină oamenii să îl detecteze la concentrații mult mai mici, un răspuns care a evoluat probabil pentru a permite reacții rapide la pericole potențiale.

În mod similar, mirosul de ouă putrede specific hidrogenului sulfurat, un gaz produs în tratarea apelor uzate, poate fi perceput în concentrații de până la 0,5 părți per miliard. Este un semnal de alarmă pentru un gaz care devine letal în concentrații mai mari.

Amploarea efectelor asupra sănătății depinde și de gradul de îngrijorare față de miros. „Impactul asupra sănătății este mediat printr-o antipatie sau o frică individuală față de un miros”, spune Pamela Dalton, psiholog cognitiv la Centrul Monell Chemical Senses din Philadelphia, care a petrecut 32 de ani investigând impactul mirosurilor asupra sănătății. Cu cât anxietatea față de un miros este mai mare, cu atât efectele asupra sănătății și bunăstării pot fi mai pronunțate.

Efecte reale asupra sănătății fizice și mentale

Mirosul nu se rezumă la detectarea pericolelor. Mirosurile plăcute, precum parfumul unei păduri, pot fi benefice pentru sănătatea mintală, parțial prin stimularea regiunilor creierului legate de emoții și memorie.

Opusul pare la fel de adevărat. O analiză a studiilor din 2021 a identificat o „plauzibilitate biologică” în spatele simptomelor precum durerile de cap sau vărsăturile cauzate de mirosuri neplăcute. De exemplu, acestea pot declanșa nervul vag, o componentă cheie a sistemului nervos care leagă creierul de intestin, provocând senzație de rău sau greață. Oamenii de știință care au realizat analiza au concluzionat că sunt necesare mai multe cercetări pentru a trage concluzii clare privind impactul fiziologic direct.

Schimbări de comportament provocate de mirosurile persistente

Un miros neplăcut persistent se poate infiltra în multe aspecte ale vieții cotidiene. Poate determina schimbări de comportament cunoscute sub numele de „acțiuni dezadaptative”: ținerea ferestrelor închise într-o zi călduroasă, evitarea ieșirilor pentru mișcare sau renunțarea la întâlnirile cu prietenii.

„Îți afectează viața socială”, spune Corner. „Dacă plănuiești un grătar vara, speri că nu te va lovi mirosul urât.” Totuși, reacțiile variază considerabil de la o persoană la alta. Vârsta, sexul, alergiile și stilul de viață, inclusiv fumatul, sunt printre factorii care influențează modul în care mirosurile sunt percepute. Unii oameni le simt ocazional sau pur și simplu nu sunt deranjați de ele.

Există și o speranță falsă legată de obișnuință. Expunerea repetată la mirosuri neplăcute, cum ar fi cele din apropierea gropilor de gunoi, nu le face neapărat mai ușor de tolerat. Obișnuința funcționează, în schimb, pentru mirosuri neutre sau plăcute. „Odată ce ai simțit un miros și ai identificat că nu te va ucide, atunci nu mai poți să-l simți”, explică Lundström.

Cine suferă cel mai mult: cartierele defavorizate, în prima linie

Mirosurile neplăcute nu afectează în mod egal toate comunitățile. Cartierele defavorizate, cu locuințe mai ieftine, sunt adesea situate mai aproape de gropile de gunoi sau de industria grea. Studiile efectuate în Europa și Regatul Unit sugerează că, în unele țări, persoanele din comunitățile cu venituri mici sunt mai predispuse să locuiască pe o rază de 2 km de incineratoare, depozite de deșeuri și locuri de depozitare a deșeurilor periculoase.

Poluarea cu mirosuri poate fi, de altfel, extrem de localizată. „Aș putea locui la un bloc distanță și să nu știu niciodată că blocul de deasupra miroase a pește în putrezire”, spune Amanda Giang, profesor asociat de modelare și politici de mediu la Universitatea din British Columbia, Canada.

Reclamațiile locuitorilor au dus, în unele cazuri, la schimbări concrete: stații de epurare și fabrici de procesare a peștelui au fost forțate să reducă sau să oprească operațiunile. Există și eforturi legislative în creștere, de la reglementări privind mirosurile fabricilor de hrană pentru pești din Chile până la reguli mai stricte privind emisiile de mirosuri în zonele rezidențiale din Lituania.

De ce un simț al mirosului funcțional contează mai mult decât pare

Pentru cei care trăiesc în cartiere afectate de mirosuri neplăcute, există cel puțin o perspectivă care merită reținută: capacitatea de a simți, chiar și mirosuri neplăcute, este un semn că simțul olfactiv funcționează.
Cercetările au arătat că persoanele cu un simț al mirosului mai acut se bucură mai mult de mâncare.

Prin contrast, aproximativ 5% dintre oameni suferă de anosmie, adică absența simțului mirosului. Persoanele afectate simt că prezintă un risc mai mare de a avea probleme cu pofta de mâncare și o dietă de calitate slabă. „Dacă pierzi simțul mirosului, vei observa că pofta de mâncare dispare”, spune Lundström.

Mai îngrijorător, cercetările au asociat un simț olfactiv deficitar cu un risc cu 46% mai mare de deces în următorii 10 ani în rândul adulților în vârstă, cu legături identificate înspre boli cardiovasculare și neurodegenerative, precum Alzheimer și Parkinson.

Dalton, care a cercetat mirosurile timp de decenii, rezumă paradoxul cu umor: „Nu mă deranjează să simt mirosuri neplăcute, pentru că înseamnă că simțul meu olfactiv chiar funcționează.”