Cărțile tipărite favorizează înțelegerea profundă, lectura digitală rămâne superficială

Cărțile digitale fac parte din viața de zi cu zi de aproape două decenii, însă întrebarea rămâne: cât de bine înțelegem, de fapt, ceea ce citim pe ecrane? Tot mai multe cercetări sugerează că textul tipărit este mai ușor de asimilat decât cel digital, mai ales când este vorba despre texte lungi și complexe.

„Cititul textelor tipărite este un fel de meditație, concentrarea atenției noastre asupra a ceva nemișcat”, a explicat Anne Mangen, profesoară de alfabetizare la Universitatea din Stavanger, Norvegia. „Este un cu totul alt tip de imersiune decât răspunsul la stimuli digitali. Cred că este sănătos pentru noi, ca ființe umane, să ne așezăm cu ceva care nu se mișcă, nu face ping și nu ne atrage atenția.”

De ce hârtia solicită mai puțin creierul

Textul tipărit este, în general, mai puțin solicitant din punct de vedere vizual decât cel digital. Pagina oferă indicii spațiale și tactile care ajută cititorii să proceseze și să rețină informațiile. Contează și mentalitatea: dacă timpul petrecut în fața ecranului este asociat cu navigarea rapidă sau cu scanarea informației, cititorii tind să parcurgă textul mai repede, fără a-l absorbi în profunzime.

Mulți cred că fac excepție de la această regulă. Cercetările arată însă contrariul: citirea digitală generează adesea o încredere exagerată în propria capacitate de înțelegere.

„Citim digital mai repede, așa că avem impresia că înțelegem mai bine”, a declarat Lauren Singer Trakhman, cercetătoare la Universitatea din Maryland, College Park, pentru BrainFacts.org: „Este unul dintre marile avantaje ale lumii digitale, totul este la îndemână și putem obține titlurile într-o secundă – dar este și una dintre capcane. Totul este atât de rapid și accesibil încât riscăm să nu mai digerăm cu adevărat ceea ce citim.”

Atât Mangen, cât și Singer Trakhman sunt de acord că formatul digital este potrivit pentru scanarea titlurilor de știri și identificarea ideilor principale. În schimb, textele mai lungi și mai complexe se citesc mai bine în format tipărit, mai ales dacă scopul este reținerea detaliilor.

Citirea digitală și procesarea superficială

În 2016, Singer Trakhman a analizat nivelul de înțelegere al studenților care au citit articole atât în format digital, cât și tipărit. Rezultatele au arătat că formatul nu a influențat înțelegerea ideii principale, însă studenții au ratat mai multe detalii atunci când au citit de pe ecrane.

Cititul digital afectează în special înțelegerea textelor lungi și complexe, spune Mangen. Una dintre explicații este așa-numita „ipoteză a superficialității”: expunerea constantă la medii digitale rapide antrenează creierul să proceseze informațiile mai repede, dar mai puțin profund.

„Nu există foarte multe cercetări neuroștiințifice care să analizeze citirea textelor reale”, a spus Mangen. Totuși, studiile existente oferă indicii relevante. Un studiu realizat în 2009 de Millward Brown a arătat că materialele tipărite și cele digitale sunt procesate diferit de creier. Participanții au vizualizat reclame pe ecran și pe suport tipărit în timp ce erau supuși unei scanări RMN funcționale. Materialele tipărite au activat mai intens cortexul prefrontal medial și cortexul cingular, regiuni implicate în procesarea emoțiilor. De asemenea, citirea textelor tipărite a generat o activitate crescută în cortexul parietal, responsabil de procesarea indiciilor vizuale și spațiale.

Derulare sau întoarcerea paginii

Derularea textului pe ecrane poate afecta înțelegerea prin crearea unor dificultăți spațiale. Un studiu din 2017 a arătat că participanții au înțeles mai greu o bandă desenată atunci când au derulat panourile individuale, comparativ cu situația în care le-au văzut simultan.

Atunci când citim, creierul construiește o „hartă cognitivă” a textului. Informațiile sunt asociate cu poziții fixe, de tipul „pagina din stânga sus”. În cazul paginilor web, aceste repere sunt în permanentă mișcare.

„Este mai greu să cartografiem cuvinte care nu se află într-o locație fixă, pentru că pierdem substitute vizuale importante”, a mai explicat Singer Trakhman: „Derularea solicită mai mult memoria de lucru. Putem reține aproximativ șapte elemente simultan, iar scopul citirii este să reducem pe cât posibil solicitările inutile. Dacă trebuie să ne amintim ce tocmai am citit fără indicii spațiale, consumăm o parte importantă din această capacitate.”

La aceasta se adaugă pâlpâirea constantă a ecranelor LED, care solicită suplimentar ochii și contribuie la oboseala vizuală și mentală.

Sunt cititoarele electronice o soluție mai bună?

Cititoarele electronice, precum Kindle, elimină necesitatea derulării și reduc oboseala ochilor prin tehnologia e-ink. Din acest punct de vedere, ele sunt superioare altor forme de text digital, spune Mangen. Totuși, le lipsește un element esențial al lecturii tradiționale: întoarcerea paginii.

Într-unul dintre studiile sale, Mangen a comparat înțelegerea unei povești citite fie pe Kindle, fie în format tipărit. Textele erau identice, însă utilizatorii de Kindle apăsau un buton pentru a avansa, în timp ce cititorii de cărți tipărite întorceau paginile. Cei din urmă au reținut mai bine ordinea cronologică a evenimentelor.

Explicația ar putea fi legată de indiciile senzoriomotorii oferite de cartea tipărită. Ținând o carte în mână, primim informații constante despre progresul lecturii: câte pagini au fost citite și câte au rămas. Pagina poate fi răsfoită, textul poate fi reluat rapid, iar experiența implică mai multe simțuri. Unele cercetări sugerează că informațiile sunt procesate mai eficient atunci când sunt implicate mai multe zone ale creierului, văzând cuvintele, simțind greutatea paginilor și chiar mirosind hârtia.

De ce problema citirii digitale nu va dispărea

În loc să ne îmbunătățim capacitatea de a citi digital, există indicii că lucrurile se pot înrăutăți. O analiză a studiilor realizate între 2000 și 2017 arată că înțelegerea textului digital a devenit mai dificilă în timp. Avantajele textului tipărit sunt astăzi mai mari decât erau la începutul anilor 2000.

„Această constatare ar putea fi legată de ipoteza superficialității”, a mai declarat Mangen: „Obiceiurile dobândite prin citirea pe ecrane se transferă și în alte contexte, iar oamenii ajung să citească mai rapid și mai superficial.”

Cum ar trebui ales mediul de lectură

Cei doi cercetători sunt de acord că lectura digitală nu trebuie abandonată. Alegerea mediului ar trebui să depindă de scopul lecturii.

„Nu aș spune niciodată că toată lumea ar trebui să citească doar cărți tipărite”, a spus Mangen: „Mulți sunt surprinși să afle că folosesc un Kindle și că îmi place. Dar îl folosesc în principal pentru lectura de plăcere.”

Pentru o mai bună reținere a informațiilor citite de pe ecrane, Singer Trakhman și Mangen recomandă încetinirea ritmului și notarea ideilor principale de mână. Dactilografierea ajută, dar scrisul de mână pare a fi un instrument mai eficient pentru memorare: „Când este nevoie de o pauză de la lumea digitală, nu trebuie subestimată puterea hârtiei și a cernelii. Oprirea dispozitivelor electronice și deschiderea unei cărți pot face o diferență reală”.