De ce unii oameni nu simt nicio plăcere când ascultă muzică

Unii oameni nu simt nicio plăcere atunci când ascultă muzică, în ciuda faptului că au un auz normal și emoții intacte. Imagistica cerebrală arată că sistemele lor auditive și de recompensă nu reușesc să comunice corect, ceea ce face ca muzica să fie monotonă din punct de vedere emoțional.

Cercetătorii au dezvoltat un chestionar pentru a măsura cât de recompensatoare este muzica în funcție de emoții, dispoziție, mișcare și conexiune socială. Rezultatele sugerează că plăcerea nu este o experiență de tipul „totul sau nimic”, ci depinde de modul în care anumite rețele cerebrale se conectează între ele.

Ce este anhedonia muzicală specifică

În urmă cu aproximativ un deceniu, oamenii de știință au identificat un grup mic de persoane care nu simt nicio plăcere atunci când ascultă muzică, chiar dacă auzul lor este normal și experimentează plăcere în alte activități. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „anhedonie muzicală specifică”. Apare atunci când regiunile creierului responsabile de auz nu reușesc să comunice corect cu zonele care generează sentimente de recompensă.

Într-un studiu publicat în revista Trends in Cognitive Sciences de la Cell Press, cercetătorii care au descris pentru prima dată această afecțiune explică modul în care funcționează în creier și de ce ar putea oferi o perspectivă mai amplă asupra modului în care oamenii experimentează plăcerea și fericirea.

„Această lipsă de plăcere pentru muzică se explică prin deconectarea dintre circuitul de recompensă și rețeaua auditivă – nu prin funcționarea circuitului de recompensă, în sine”, explică Marco-Pallarés.

De ce contează conexiunile cerebrale pentru plăcere

„Dacă circuitul recompensei nu funcționează bine, simți mai puțină plăcere din tot felul de recompense”, spune autorul studiului și neurocercetătorul Ernest Mas-Herrero, de la Universitatea din Barcelona. „Ceea ce subliniem aici este că ar putea fi importantă nu doar implicarea acestui circuit, ci și modul în care interacționează cu alte regiuni ale creierului relevante pentru procesarea fiecărui tip de recompensă.”

Genetică, mediu și diferențe individuale

Cercetătorii încă nu știu exact de ce unii oameni dezvoltă anhedonie muzicală, însă atât structura genetică, cât și experiențele de viață par să joace un rol. Un studiu recent realizat pe gemeni a arătat că genetica ar putea explica până la 54% din diferențele legate de cât de mult se bucură oamenii de muzică.

Chiar și în rândul persoanelor care nu au această afecțiune, sensibilitatea la recompense variază considerabil. Cu toate acestea, majoritatea cercetărilor asupra sistemului de recompense al creierului au tratat plăcerea ca pe o experiență prezentă sau absentă, nu ca pe una situată pe un spectru. Dovezile acumulate în ultimii ani sugerează că această abordare este incorectă.

Implicații dincolo de muzică

„Propunem că utilizarea metodologiei noastre pentru a studia și alte tipuri de recompense ar putea duce la descoperirea altor forme de anhedonie specifică”, spune Marco-Pallarés. „Este posibil, de exemplu, ca persoanele cu anhedonie alimentară specifică să aibă un deficit similar în conectivitatea dintre regiunile creierului implicate în procesarea alimentelor și circuitele de recompensă.”

Echipa de cercetare colaborează în prezent cu geneticieni pentru a identifica genele care ar putea contribui la anhedonia muzicală. De asemenea, cercetătorii vor să afle dacă această afecțiune rămâne stabilă de-a lungul vieții sau se poate modifica în timp și dacă, în cele din urmă, anhedonia muzicală sau alte forme similare ar putea fi reversibile.