Ce arată un studiu de 30 de ani despre mișcare și durata vieții

Practicarea regulată a unei combinații de mai multe tipuri de activitate fizică ar putea fi una dintre cele mai eficiente strategii pentru prelungirea duratei de viață, arată o cercetare publicată în revista BMJ Medicine. Rezultatele sugerează că beneficiile nu cresc liniar odată cu volumul de mișcare, ci există un posibil prag optim, dincolo de care avantajele se stabilizează.

Cu alte cuvinte, diversitatea activităților pare să conteze mai mult decât a face tot mai mult din același tip de exercițiu, indiferent de cantitatea totală de mișcare. Un stil de viață activ rămâne esențial, arată cercetătorii, dar modul în care este structurat poate face diferența.

Ce se știa și ce a vrut să afle studiul

Activitatea fizică este asociată de mult timp cu o stare mai bună de sănătate fizică și mentală și cu un risc mai mic de deces. Totuși, impactul diferitelor tipuri de activitate fizică asupra longevității este mai puțin clar documentat.

Cercetătorii au dorit să afle dacă varietatea activităților fizice practicate contează la fel de mult sau chiar mai mult decât cantitatea totală și dacă aceasta ar putea avea un rol independent în reducerea riscului de deces.

Datele analizate: peste 30 de ani de monitorizare

Pentru a răspunde la aceste întrebări, echipa de cercetare a analizat date provenite din două mari studii de cohortă, desfășurate pe o perioadă de peste trei decenii: Studiul privind sănătatea asistentelor medicale, care a inclus 121.700 de femei, și Studiul de urmărire a profesioniștilor din domeniul sănătății, cu 51.529 de bărbați.

Participanții au furnizat informații despre caracteristicile personale, istoricul medical și stilul de viață la momentul înscrierii și apoi la fiecare doi ani, prin chestionare detaliate.

Ce tipuri de activitate fizică au fost luate în calcul

Începând cu anul 1986, cercetătorii au colectat date despre mers pe jos, jogging, alergare, ciclism (inclusiv pe bicicletă staționară), înot, canotaj, calistenie, tenis, squash sau racquetball. Ulterior, au fost adăugate informații despre antrenamentele cu greutăți, exercițiile de rezistență, activitățile de intensitate mai mică precum yoga și stretchingul, precum și activități casnice sau în aer liber, de la grădinărit la muncă fizică intensă.

Participanții au fost întrebați inclusiv câte etaje de scări urcă zilnic, durata urcării unui etaj fiind estimată la opt secunde.

Cum a fost măsurată activitatea fizică

Analiza nivelului total de activitate fizică a inclus peste 111.000 de participanți din ambele cohorte. Cercetătorii au utilizat scoruri MET (echivalente metabolice), care reflectă cantitatea de energie consumată în timpul unei activități comparativ cu repausul.

Pentru fiecare tip de activitate, scorul MET a fost calculat prin înmulțirea timpului petrecut săptămânal cu valoarea specifică a activității respective. Numărul maxim de activități diferite raportate a fost de 11 în rândul femeilor și de 13 în rândul bărbaților.

Cine era mai activ și ce profil aveau acești participanți

Mersul pe jos a fost cea mai frecventă formă de activitate fizică în ambele grupuri. Bărbații au fost mai predispuși să alerge sau să facă jogging decât femeile.

Persoanele cu niveluri mai ridicate de activitate fizică totală prezentau mai puțini factori de risc pentru sănătate, precum fumatul, hipertensiunea arterială sau colesterolul crescut. De asemenea, aveau un indice de masă corporală mai mic, o alimentație mai sănătoasă, un grad mai ridicat de integrare socială și practicau o gamă mai variată de activități fizice.

Ce a arătat urmărirea pe termen lung

Pe parcursul perioadei de monitorizare de peste 30 de ani, au fost înregistrate 38.847 de decese. Dintre acestea, 9.901 au fost cauzate de boli cardiovasculare, 10.719 de cancer și 3.159 de boli respiratorii.

Activitatea fizică totală și majoritatea tipurilor individuale de exercițiu au fost asociate cu un risc mai mic de deces din orice cauză, cu excepția înotului. Totuși, relațiile nu au fost liniare: beneficiile s-au stabilizat după atingerea a aproximativ 20 de ore MET pe săptămână, sugerând existența unui prag optim.

Ce tipuri de mișcare au fost asociate cu cel mai mic risc

Mersul pe jos a fost asociat cu cea mai mare reducere a riscului de deces – cu 17% mai mic la persoanele care mergeau cel mai mult, comparativ cu cele care mergeau cel mai puțin. Urcatul scărilor a fost asociat cu un risc cu 10% mai mic.

Pentru alte activități, diferențele dintre cei mai puțin activi și cei mai activi au arătat reduceri de risc variind între 4% și 15%, în funcție de tipul de exercițiu, inclusiv tenis, canotaj, antrenamente cu greutăți, alergare, jogging și ciclism.

De ce contează varietatea, nu doar cantitatea

Indiferent de nivelul total de activitate fizică, persoanele care practicau o gamă mai largă de exerciții aveau un risc semnificativ mai mic de deces. După ajustarea pentru cantitate, cei cu cea mai mare varietate de activități au prezentat un risc de deces din orice cauză cu 19% mai mic și reduceri între 13% și 41% pentru decesele cauzate de boli cardiovasculare, cancer sau afecțiuni respiratorii.

Concluzia cercetătorilor

Fiind un studiu observațional, cercetarea nu poate demonstra o relație directă de cauzalitate. Datele privind activitatea fizică au fost auto-raportate, iar intensitatea reală a exercițiilor ar fi putut fi estimată imperfect. În plus, majoritatea participanților au fost persoane albe, ceea ce poate limita aplicabilitatea rezultatelor la alte populații. Chiar și așa, autorii concluzionează că datele susțin ideea potrivit căreia implicarea pe termen lung într-o varietate de activități fizice poate contribui la prelungirea duratei de viață.