Ce rase de câini sunt cele mai sensibile la durere
Mai mult de 90 la sută dintre noi – inclusiv medicii veterinari – cred că diferitele rase de câini au niveluri diferite de sensibilitate la durere, chiar dacă există puține dovezi științifice în acest sens. Sau cel puțin nu existau, până acum.
Într-un studiu care a implicat 10 rase diferite de câini, cercetătorii de la North Caroline State University au confirmat că patrupedele au într-adevăr o toleranță și o sensibilitate diferite la durere. Interesant, însă, este că rezultatele nu s-au potrivit întotdeauna cu modul în care medicii veterinari văd sensibilitatea la durere la diferite rase.
„Medicii veterinari au un consens destul de puternic în ceea ce privește evaluarea sensibilității la durere la câinii din diferite rase, iar aceste evaluări sunt adesea în dezacord cu evaluările din partea membrilor publicului”, a declarat, pentru sciencealert.com, Margaret Gruen, behaviorist veterinar la North Carolina State University.
„Așa că am vrut să știm – în primul rând – dacă este ceva adevărat? Dacă luăm 15 câini din 10 rase clasificate ca fiind de sensibilitate ridicată, medie și scăzută și le testăm pragurile de sensibilitate, vom vedea diferențe și, dacă da, acestea vor fi în concordanță cu ceea ce cred medicii veterinari? Sau este posibil ca aceste păreri să fie rezultatul reactivității emoționale și al comportamentului câinelui în timpul interacțiunii cu un medic veterinar?”.
Cum s-a desfășurat studiul
La studiu au participat în total 149 de câini adulți masculi și femele, grupați în funcție de modul în care veterinarii și publicul larg i-au evaluat în ceea ce privește sensibilitatea la durere: ridicată (Chihuahua, Ciobănesc german, Maltez, Husky siberian); medie (Border collie, Boston terrier, Jack Russell terrier); sau scăzută (Golden retriever, Pitbull, Labrador retriever). Cei cu sensibilitate ridicată la durere sunt considerați ca având o toleranță mai scăzută la durere.
Adaptând testele cu stimuli externi blânzi folosite pe oameni, echipa a testat sensibilitatea la durere a câinilor prin apăsarea diferitelor obiecte pe labele caninilor.
De asemenea, a fost măsurată reactivitatea emoțională, folosind o maimuță de pluș care se mișca și scotea zgomote, precum și o interacțiune cu o persoană pe care câinele nu o cunoștea.
Rezultatele au fost ușor diferite de la un test la altul, dar a existat o diferență distinctă în ceea ce privește sensibilitatea la durere între rase, ceea ce este în concordanță cu opinia publică. Cu toate acestea, evaluările medicilor veterinari nu s-au potrivit întotdeauna cu rezultatele.
De exemplu, câinii maltezi au avut tendința de a avea un prag ridicat de sensibilitate la durere sau o toleranță scăzută la durere (reacționează rapid la stimuli), așa cum au prezis sondajele veterinarilor.
Cu toate acestea, medicii veterinari au clasificat, de asemenea, Huskii siberieni ca fiind similari în ceea ce privește un prag ridicat de sensibilitate la durere, în timp ce acești câini se aflau mai degrabă la mijlocul clasamentului și erau mai puțin sensibili la durere.
Labrador retrieverii și golden retrieverii s-au situat în mod constant în partea superioară a clasamentului privind toleranța la durere (deci o sensibilitate scăzută). Acest lucru a fost din nou prezis de către veterinari, care tind să creadă că câinii pot suporta mai multă durere decât crede publicul larg.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că și câinii mai puțin predispuși la testele de reactivitate emoțională aveau uneori un prag de sensibilitate la durere mai ridicat, dar această relație nu a fost concludentă și necesită studii suplimentare.
„Aceste diferențe comportamentale ar putea explica diferitele evaluări ale medicilor veterinari, dar nu și toleranța reală la durere între rase”, spune Duncan Lascelles, medic veterinar la North Carolina State University: „Acest studiu este interesant, deoarece ne arată că există diferențe biologice în ceea ce privește sensibilitatea la durere între rase. Acum putem începe să căutăm potențiale cauze biologice care să explice aceste diferențe, ceea ce ne va permite să tratăm mai eficient fiecare rasă în parte.”
Pe scurt, doar pentru că un câine se comportă nervos sau este reticent, nu rezultă neapărat că este mai mult sau mai puțin sensibil la durere. Acesta este un lucru care poate fi util atunci când vine vorba de îngrijirea câinilor în scenarii dificile – cum ar fi la veterinar.
Cu o mai bună înțelegere a motivelor exacte pentru care anumite rase se simt mai confortabil cu durerea decât altele, pe care, sperăm, studiile viitoare o vor putea oferi, ar trebui să fie posibil să se prescrie mai precis ameliorarea durerii în viitor: „Pe partea comportamentală, aceste constatări arată că trebuie să ne gândim nu doar la durere, ci și la anxietatea unui câine în mediul veterinar”, spune Gruen. „Și pot ajuta la explicarea motivelor pentru care medicii veterinari se pot gândi la sensibilitatea anumitor rase în felul în care o fac.”
