Oamenii de știință arată că două rețele distincte ale creierului sunt activate în timpul cititului

Oamenii de știință au descoperit modul în care două rețele cerebrale distincte interacționează una cu cealaltă pentru a ne ajuta să dăm sens cuvintelor și să desprindem înțelesuri complexe, de nivel superior, din propoziții, precum cea pe care o citiți acum.

„Acest studiu ne ajută să înțelegem mai bine modul în care hub-urile distribuite în rețeaua de limbaj a creierului lucrează împreună și interacționează pentru a ne permite să înțelegem propoziții complexe”, a declarat, pentru sciencealert.com, neurologul Oscar Woolnough de la University of Texas Health Science Center din Houston.

Deși au existat numeroase cercetări cu privire la regiunile cerebrale care se aprind atunci când oamenii citesc, până acum nu am înțeles pe deplin cum funcționează circuitele neuronale din aceste regiuni cerebrale pentru a ne ajuta să înțelegem cuvintele.

Cercetătorii au obținut o privire fără precedent în creierul uman prin studierea activității cerebrale a 36 de persoane cărora li s-au implantat electrozi intracranieni ca parte a tratamentului pentru epilepsie.

Echipa a înregistrat în timp real activitatea neuronală a participanților în timp ce aceștia citeau trei lucruri: propoziții cu sens; o listă de cuvinte sau pseudo-cuvinte; și propoziții care foloseau o gramatică și o sintaxă corecte, dar care erau pline de cuvinte inventate, pe care cercetătorii le-au numit propoziții „Jabberwocky”.

A devenit clar că existau două rețele cerebrale adiacente care funcționau atât separat, cât și împreună pentru a da sens celor citite, spun cercetătorii.

Prima rețea presupune ca lobul frontal al creierului să trimită semnale către lobul temporal. Această rețea este activată în momentul în care o persoană începe să înțeleagă sensul pe măsură ce avansează de-a lungul unei propoziții.

Cea de-a doua rețea utilizează o altă parte a lobului temporal al creierului și trimite semnale înapoi la lobul frontal, fiind activată mai mult de cuvintele dintr-o listă decât de citirea unei propoziții întregi, ceea ce sugerează că aceasta sporește înțelegerea cuvintelor individuale.

Lucrând împreună, aceste rețele par să ne permită să înțelegem atât lumile individuale, cât și să înțelegem înțelesul unor propoziții întregi.

„Creierele noastre sunt remarcabil de interconectate, iar pentru ca noi să înțelegem limbajul este nevoie de o secvență precisă de procese rapide și dinamice care să aibă loc în mai multe locuri din tot creierul nostru”, a explicat Woolnough.

Cercetarea este importantă, nu doar pentru că este grozav să înțelegem modul în care creierul nostru îndeplinește o sarcină atât de fundamentală, ci și pentru că există mulți oameni care se luptă să citească sau care suferă de tulburări precum dislexia, care afectează aproximativ 15 la sută dintre persoanele din SUA.

„Munca noastră clarifică faptul că majoritatea proceselor – să spunem înțelegerea sau generarea limbajului – nu au loc într-o singură regiune, ci sunt cel mai bine înțelese ca stări foarte tranzitorii pe care multe zone separate ale creierului le realizează prin interacțiuni foarte scurte, dar critice”, spus și autorul principal al studiului, neurochirurgul Nitin Tandon, tot de la University of Texas Health Science Center.