Psiholog Mioara Grigoraș: EQ versus IQ – cum putem să pregătim copilul pentru viață?
Este deja o certitudine dovedită de oamenii de știință că inteligența cognitivă (IQ) este insuficientă în lipsa inteligenței emoționale (EQ). În cazul copiilor, dezvoltarea capacității de a identifica și gestiona emoțiile este poate cea mai important sarcină pe care o au părinții.
În timp ce IQ-ului se concentrează în jurul abilităților cognitive, EQ-ul vizează latura emoțională a unei persoane.
Din fericire, inteligenta emoțională (EQ) se diferențiază de coeficientul de inteligență (IQ) prin faptul că se poate dezvolta oricând, pe întreg parcursul vieții.
Copiii cu care am lucrat în cabinet în ultimii ani au obținut rezultate net superioare la testele de inteligență, dar în schimb, rezultate slabe la capitolul capacitatea de comunicare, de atenție, de ascultare și înțelegere și gestionarea emoțiilor.
În România, curriculum sistemului de învățământ se axează aproape integral pe dezvoltarea intelectuală a copiilor, punându-se prea puțin accent sau chiar deloc pe dezvoltarea emoțională și socială. Psihologul Daniel Goleman susţine în cartea sa, „Inteligenţa emoţională ”, faptul că, în cel mai bun caz, IQ-ul reprezintă doar 20% dintre factorii care determină succesul copiilor în viaţă, în timp ce EQ-ul, temperamentul, nivelul de educație al familiei reprezintă esenţialul de 80%.
De ce este important să cultivăm inteligența emoțională a copiilor? Pentru că, un copil cu un EQ ridicat este conștient de propriile emoții – atât de cele pozitive, cât și de așa-numitele „emoții negative” și, mai mult decât atât, poate să și le gestioneze, de asemenea, poate identifica ușor emoțiile persoanelor cu care intră în contact și are capacitatea de a găsi înăuntrul său resursele necesare pentru a face față unei situații supărătoare
John Gottman spunea în cartea sa „Cum să creștem copii inteligenți emoțional” că: „există cinci modalități prin intermediul cărora părinții pot susține creșterea corectă a unor copii inteligenți emoțional” și anume:
1. Fiți conștienți de emoțiile copiilor voștri. Lasă-i să își exprime emoțiile!
2. Considerați expresiile lor emoționale ca fiind o oportunitate pentru autenticitate. Învață copilul să își trăiască emoțiile, așa cum vin. Nu îl opri, pune degetul pe emoție și arată-i că îl accepți, cu tot cu emoția negativă.
3. Ascultați empatic și validați sentimentele unui copil. Nu îi transmite mesaje precum „Nu e bine să plângi! Oprește-te ! sau „Cum să îți fie frică? Ești mare/ puternic ”. Ascultă-l cu atenție și validează-l, nu-i minimaliza suferința pentru că altfel nu-i transmiți decât că ceea ce simte nu contează.
4. Etichetați emoțiile în cuvinte pe care un copil să le poată înțelege. Ajută-l să construiască un vocabular emoțional, exersează cu el diverse situații de viață și învață-l cum să reacționeze.
5. Ajutați un copil să găsească un mod adecvat de a rezolva o problemă, să facă față unei probleme sau situații supărătoare și să stabilească limite sănătoase în relație cu cei din jur. Învață-l să își recunoască emoțiile, să le tolereze, fără a simți nevoia să le combată. Odată ce sunt înțelese și scad în intensitate, problema e ca și rezolvată.
De reținut…
• Recompensați comportamentele, expresiile emoționale adecvate și nu manifestările inadecvate. Cu cât acordați mai multă atenție emoțiilor și comportamentelor adecvate ale copiilor, cu atât sporesc șansele ca ele să reapară în viitor.
• Încurajați copiii să își exprime dorințele și ajutați-i să se raporteze adecvat la ele atunci când apar.
• Lăsați copiii să îți rezolve, pe cât posibil, singuri certurile dintre ei.
• Reacționați calm, dar ferm atunci când copilul este agitat sau are o paleta de emoții negative. Dacă vă supărați sau vă enervați, îi transmiteți mesajul că este normal să se enerveze dacă nu obține ceea ce vrea.
Când însă rămâneți calm și ferm, îi oferiți copilului un bun model despre cum să facă față frustrării și veți crește probabilitatea ca acesta să se calmeze în scurt timp.
• Copiii nu sunt capabili să-si controleze impulsurile și să-și regleze emoțiile, deoarece cortexul prefrontal, care este responsabil de această zonă încă nu este dezvoltat. Atunci când au o emoție/comportament exagerat, ei au nevoie de ajutorul nostru.
• Când emoțiile sunt puternice, copleșitoare, RAȚIUNEA PICĂ, în creierul nostru sistemul limbic și cortexul prefrontal, cel responsabil cu deciziile raționale, nu funcționează în paralel. E nevoie să se liniștească emoțional suficient de mult pentru a putea activa partea rațională.
• În spatele comportamentelor deranjante ale copiilor se află o serie de emoții și trăiri cărora singuri nu știu să le facă față, drept urmare purtarea lor este o invitație la conectare și un strigăt surd de ajutor. Fiți alături de ei!
• Plasticitatea și adaptabilitatea remarcabilă a creierului copiilor, împreună cu conexiunea emoțională dintre copil și părinte, stabilesc un model ce se va reflecta pe tot parcursul vieții în gândirea, simțirea și comportamentul adulților de mai târziu.
Să ne îngrijim de EQ-ul copiilor noștri înseamnă să le facem un dar pentru viitor. Altfel spus, adevărata educație pe care le-o putem da constă în a le dezvolta inteligența emoțională! Doar așa îi pregătim pentru viață!
Psiholog Mioara GRIGORAȘ
Este psiholog clinician, consilier psihologic și psihoterapeut, acreditat de Colegiul Psihologilor din România, cu o experiență de peste 16 ani în domeniu.
În prezent este psiholog în cadrul Cabinetului individual de psihologie, Lector/psiholog în cadrul centrului de Consultanță și Studii Europene, colaborarează cu diferite ONG-uri și instituții din Galați.
De asemenea este implicată în diverse proiecte și evenimente cu tematică psihologică, a participat la conferințe/proiecte psiho-educaționale din țară și din străinătate .
