De ce plângem pentru oameni pe care nu-i cunoaștem

Moartea reginei Elisabeta a II-a a provocat manifestări publice de doliu în întreaga lume – de la adunări publice la Palatul Buckingham din Londra și condoleanțe din partea liderilor mondiali, până la reflecții individuale pe rețelele de socializare despre ceea ce a însemnat pentru ei.

Bineînțeles, marea majoritate a persoanelor care plâng sau recunosc decesul reginei nu au întâlnit-o niciodată în persoană. Așadar, este această revărsare de durere pentru cineva pe care nu îl cunoaștem diferită de cea pentru cineva de care am fost apropiați?

Există unele asemănări și unele diferențe clare. Există, de asemenea, o dispută în legătură cu modul în care regina este amintită, ceea ce poate complica procesul de doliu, spun specialiștii consultați de CNN.

În ce fel este această durere similară?

Ce spune Sarah Wayland, lector superior de asistență socială în cadrul Facultății de Medicină și Sănătate de la Facultatea de Sănătate a Universității New England din New South Wales, Australia:

A jeli pe cineva înseamnă a reflecta asupra legăturii noastre de o viață și a atașamentului pe care l-am avut cu acea persoană care nu mai există fizic. Chiar dacă regina nu a făcut parte din familia noastră imediată, mulți dintre noi au „crescut” alături de ea.

În timpul domniei sale de 70 de ani, ea a făcut parte din viețile noastre – din viețile bunicilor noștri, ale părinților noștri și acum din ale noastre. Gândiți-vă la acestea ca fiind conexiuni între generații. Noi, în mod colectiv și de-a lungul generațiilor, simțim că o „cunoaștem”.

La nivel global, ne-am pregătit, de asemenea, pentru pierderea ei. Vârsta ei înaintată, problemele de sănătate și planurile pentru ceea ce se va întâmpla după moartea ei au fost subiectele unei mari acoperiri mediatice.

Așadar, această „familiaritate” înseamnă că tipul de doliu la care asistăm acum se poate simți foarte asemănător cu acela de a avea pe cineva în propria noastră viață, apoi de a-l pierde.

Dar doliul pentru o figură publică pe care nu o cunoaștem, cum ar fi regina, poate fi foarte diferit.

Ne lipsește legătura strânsă cu acea persoană. Mulți nu au anecdote personale, sau experiențe împărtășite unul la unul. Nu avem acele amintiri împletite la care să reflectăm. Cum acea persoană nu mai este la îndemână, este dificil să ne creăm o imagine despre cine a fost cu adevărat acea persoană și ce înseamnă ea pentru noi.

Mai degrabă decât să reflectăm asupra unei relații individuale cu o persoană iubită, după moartea unei personalități publice, ne bazăm pe experiențele comunitare pentru un tip de doliu colectiv care modelează modul în care ne împărtășim durerea online.

Pentru că majoritatea dintre noi nu au cunoscut-o personal pe regină, percepția noastră despre ea – atributele sale, personalitatea sa – nu este întemeiată pe fapte.

De exemplu, modul în care o persoană și-ar putea aminti de ea poate fi influențat de vârsta sa, de opiniile sale politice sau de faptul că viața sa a fost sau nu marcată de colonialism.

Mass-media joacă un rol integral în modul în care plângem.

Actualizările în timp real și acoperirea constantă, așa cum am văzut în jurul morții reginei, înseamnă că ne-am pregătit pentru vestea morții ei. Apoi a venit vestea.

Dar acest loc în primul rând la desfășurarea evenimentelor și la revărsarea durerii publice care a urmat poate fi declanșator pentru unii.

Pentru persoanele care au pierdut o persoană dragă – recent sau chiar cu ani în urmă – această acoperire mediatică în desfășurare poate declanșa amintiri despre ceea ce s-a întâmplat atunci când membrul familiei sau prietenul lor a murit.

Este posibil ca restricțiile Covid să le fi răpit șansa de a oferi îngrijire la sfârșitul vieții sau de a participa personal la o înmormântare.

Așadar, acest ciclu de știri de 24 de ore și faptul de a fi la curent cu fiecare pas al bolii și acum al morții reginei poate declanșa propriile noastre experiențe trăite de pierdere. Trebuie să fim blânzi cu aceste reacții variate.

Așa că o luptă pentru modul în care este amintită – în Regatul Unit, în Commonwealth și mai larg – se desfășoară pe rețelele de socializare. Această luptă poate, de asemenea, să complice durerea atunci când oamenii au reacții diferite la moartea ei.

Ridică întrebări cu privire la faptul dacă avem voie să plângem, sau cine își poate exprima durerea, sau chiar dacă nu suntem de acord dacă este adecvat să plângem.

Trebuie să facem loc pentru toate aceste reacții diferite la pierderea ei.