Voi avea un băiat sau o fată? Cum oferă ecografiile predicția sexului pentru copilul nenăscut

Există mai multe metode de predicție a sexului pentru viitorii părinți, dar cea mai frecvent utilizată este ecografia, spun medicii. Ecografiile au o varietate de scopuri în timpul sarcinii, dar utilizarea care primește adesea cea mai mare atenție este capacitatea sa de a dezvălui sexul copilului.

Unii viitori părinți abia așteaptă să afle dacă vor avea un băiat sau o fată, în timp ce alții aleg să amâne aflarea sexului până la naștere. Oricum ar fi, o ecografie – imaginea granulată, alb-negru, care rezultă în urma unei ecografii – va fi cea mai timpurie imagine a bebelușului și prima șansă a cuplului de a vedea fătul în dezvoltare.

Ecografia utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a produce o imagine pe un ecran a bebelușului din uterul mamei. Scanările se fac de obicei de două ori în timpul sarcinii, dar cea efectuată între 18 și 22 de săptămâni este momentul în care ecograful (tehnicianul de ultrasunete) ar putea identifica sexul copilului, dacă părinții doresc să știe, potrivit Administrației americane pentru alimente și medicamente.

Puțini părinți nu vor să afle sexul copilului

Viitorii părinți care doresc ca sexul copilului lor să rămână secret până la naștere sunt în minoritate, a declarat Dr. Stephen Carr, director al Centrului de diagnostic prenatal și al imagisticii de diagnosticare în medicina materno-fetală la Women & Infants Hospital of Rhode Island din Providence. El a spus că aproximativ 85% dintre cupluri doresc să afle sexul copilului înainte de naștere. Ei fac acest lucru din mai multe motive: pentru a ști cum să picteze camera copilului, pentru a alege un nume sau pentru a-și satisface curiozitățile legate de componența familiei.

Cu toate acestea, „din ce în ce mai mulți oameni ne spun că vor să aștepte până la sosirea copilului pentru a afla sexul”, a spus Dr. Carr. „Este ultima mare surpriză rămasă”, a precizat el pentru livescience.com.

Surpriza din plicul sigilat

Din ce în ce mai des, a mai spus Dr. Carr, cuplurile i-au cerut să noteze sexul copilului și să pună răspunsul într-un plic sigilat. Acest lucru se datorează faptului că unii viitori părinți doresc să organizeze o petrecere de dezvăluire a sexului pentru familie și prieteni pentru a împărtăși vestea.

Dincolo de a pune capăt jocului de ghicit, pot exista motive medicale pentru care mamele și tații pot dori să afle sexul bebelușului lor în urma unei ecografii, cum ar fi identificarea unor afecțiuni congenitale care sunt mai răspândite la un sex.

Spitalele americane folosesc ultrasunetele încă de la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80, a precizat Carr: ”Dar scanarea prenatală obișnuită nu a fost concepută ca o examinare pentru a afla sexul copilului; aceasta a fost menită să ofere imagini ale fătului în dezvoltare din alte motive medicale”.

Când se poate afla sexul copilului

Deși testul poate fi făcut în orice moment al sarcinii, femeile fac de obicei unul în primul trimestru. Această ecografie timpurie se face adesea pentru a confirma o sarcină, pentru a detecta bătăile inimii fetale și pentru a determina data nașterii, potrivit Clinicii Mayo.

O a doua ecografie se face, de obicei, între a 18-a și a 22-a săptămână de sarcină pentru a se asigura că bebelușul crește și se dezvoltă în mod corespunzător. De obicei, în timpul celei de-a doua ecografii, părinții pot afla sexul copilului.

Scanarea se face, de asemenea, pentru a vedea dacă o femeie va avea mai mult de un copil, precum și pentru a determina locația placentei și a cordonului ombilical. În plus, ecografia poate identifica anumite malformații congenitale, cum ar fi sindromul Down și anomalii ale coloanei vertebrale, și poate investiga complicațiile sarcinii, inclusiv avortul spontan, potrivit Clinicii Mayo.

Sunt ultrasunetele o modalitate sigură de a prezice sexul?

Ecografia este un test prenatal sigur, potrivit unei cercetări publicate în revista Ultrasound in Obstetrics & Gynecology. Acesta utilizează energia sonoră și nu radiații, cum ar fi razele X, pentru a genera imagini ale fătului.

În timpul unei ecografii transabdominale, o femeie însărcinată stă întinsă pe spate în timp ce un gel transparent este întins pe burta ei, potrivit Johns Hopkins Medicine. Apoi, o sondă numită transductor este deplasată peste abdomenul femeii, care transmite unde sonore care pot produce imagini ale fătului pe măsură ce acesta se dezvoltă în interiorul uterului mamei.

Nu există niciun risc pentru copil în timpul procedurii, a precizat Carr. Iar singurele riscuri pentru mamă ar putea veni din cauza faptului că stă întinsă pe spate, ceea ce ar putea să o facă să se simtă amețită, împreună cu disconfortul de a avea vezica plină, a spus el. (Femeile pot fi rugate să bea câteva pahare de apă înainte de ecografie, deoarece o vezică plină ajută la obținerea unor imagini mai clare).

Cât de precisă este predicția sexului cu ajutorul ultrasunetelor?

Predicțiile de gen realizate cu ajutorul ultrasunetelor au o rată de acuratețe „de peste 90 la sută”, a declarat Carr. Dar se pot face greșeli atunci când se determină sexul, deoarece depinde de claritatea imaginilor și de abilitățile persoanei care le interpretează.

Până în a 14-a săptămână de sarcină, bebelușii băieți și fete arată exact la fel la ecografie, a spus Carr. Dincolo de acest punct, diferențele anatomice notabile la nivelul organelor genitale pot apărea la scanare.

După 18 săptămâni de sarcină și după aceea, Carr a spus că ecografiile au o fiabilitate destul de bună pentru predicția sexului dacă bebelușul se află într-o poziție bună în uterul mamei (ceea ce înseamnă că nu se află în poziție podală, sau cu picioarele în jos), iar picioarele sunt suficient de depărtate încât să existe o bună vizibilitate între ele.

„Predicția de gen nu este exotică”, a spus Carr. Atunci când un ecografist se uită între picioare, dacă este „un outie”, este un băiat, a explicat el.

Fiți atenți la ecografiile de neuitat

Carr a spus că înțelege psihologia viitorilor părinți care doresc să vadă o imagine a copilului lor. Cu toate acestea, el nu susține așa-numitele „scanări de legătură”, care sunt cunoscute și sub numele de ecografii recreaționale sau de amintire. Aceste scanări se fac pentru a produce imagini sau videoclipuri de neuitat, și nu din motive medicale.

Ecografiile ar trebui să fie folosite ca instrument de diagnosticare atunci când există un motiv medical pentru a face una, a spus Carr. Procedura este foarte bine reglementată atunci când are loc într-un spital sau într-o clinică medicală, a adăugat el.

În general, acest lucru nu este valabil și pentru locurile comerciale care fac imagini de neuitat: Nu există nicio reglementare a instalațiilor de ultrasunete în afara unui cadru medical, astfel încât calitatea acestora poate varia foarte mult, a spus Carr. Iar tehnicienii pot avea o pregătire medicală limitată pentru a interpreta scanările, a precizat el.

Testarea prenatală neinvazivă (NIPT)

Un tip de screening numit Non-invasive Prenatal Testing (NIPT) este folosit de medici în timpul sarcinii pentru a depista afecțiuni genetice precum sindromul Down și sindromul Edwards (un sindrom rar prin care copiii se nasc cu 3 copii ale unui cromozom), potrivit NHS. Testul examinează un fragment de ADN care este eliberat din placenta mamei în fluxul sanguin și care conține informațiile genetice ale fătului. O simplă analiză de sânge de la mamă este capabilă să colecteze ADN-ul necesar pentru a efectua DIPT.

Pe lângă detectarea afecțiunilor genetice, testul NIPT poate dezvălui sexul fătului abia după a șaptea săptămână de sarcină, potrivit Institutului Norvegian de Sănătate Publică. Există acum kituri NIPT la domiciliu, cum ar fi SneakPeek, care utilizează o mică probă de sânge – prelevată din vârful degetului – pentru a identifica prezența cromozomilor Y (care se găsesc doar la bărbați).

Poveștile din bătrâni sunt amuzante, dar, în general, nu sunt fiabile pentru a prezice sexul

Pentru unele persoane, așteptarea până în a 18-a săptămână de sarcină pentru a afla sexul unui copil poate părea o eternitate. Pentru a umple golul, oamenii pot recurge la unele dintre următoarele șase povești din bătrâni pentru a prezice dacă fătul este băiat sau fată.

Burtica bebelușului

 O credință populară este aceea că, dacă o femeie poartă bebelușul sus, se presupune că va avea o fată, în timp ce dacă îl poartă jos înseamnă că este băiat. „Purtarea înaltă sau joasă este o funcție a tonusului muscular al peretelui abdominal al mamei și a poziției copilului. Nu are nicio influență asupra sexului”, a explicat Dr. Carr.

Poftele alimentare

 O altă teorie susține că poftele alimentare ale mamei în timpul sarcinii pot dezvălui sexul bebelușului, poftele de dulce semnificând o fată și poftele de alimente sărate, acre sau ciudate fiind legate de un băiat. „Acest lucru nu are nicio bază în fiziologie”, a spus Carr.

Ritmul cardiac fetal

 Ar putea exista ceva adevăr în ideea că ritmul cardiac fetal ar putea fi un indiciu. La începutul sarcinii, nu există nicio diferență în ritmul cardiac între sexe, a spus Carr. Dar, până în al treilea trimestru, bătăile inimii unei fete tind să fie puțin mai rapide, iar cele ale unui băiat puțin mai lente, a spus el. Cu toate acestea, Carr a avertizat că, deși cercetătorii ar putea constata că această asociere este valabilă pe o medie de 1.000 de bebeluși studiați, un băiețel individual ar putea avea în continuare bătăile inimii mai rapide, iar o fetiță individuală ar putea avea bătăile mai lente.

Grețurile de dimineață

 Înțelepciunea populară a asociat apariția grețurilor matinale severe cu nașterea unei fetițe, iar această idee ar putea fi susținută științific. Femeile care poartă fete au niveluri mai ridicate de hormon de sarcină hCG (gonadotropina corionică umană), iar aceste niveluri mai ridicate sunt asociate cu un risc crescut de grețuri matinale severe, a spus Carr. Dar el a avertizat că nu există o relație fermă între grețurile matinale și sexul fătului.

Testul Drano

 Pentru această legendă urbană, o femeie combină o parte din prima ei urină de dimineață cu lichidul de curățare a canalizării. Dacă culoarea devine verde, se spune că bebelușul este o fată; dacă este albastru, un băiat ar putea fi pe drum. Din păcate, „nu există nimic în această idee, iar Drano este foarte caustic”, a subliniat Carr.

Testul inelului

 Pentru a încerca așa ceva, o femeie își leagă verigheta de o sfoară și o atârnă deasupra burții de gravidă pentru a ghici sexul copilului. Dacă inelul se balansează înainte și înapoi, se crede că bebelușul este băiat. Dacă se balansează în cerc, se crede că copilul este fată. „Este amuzant, dar nu este știință”, a spus Carr, amuzat.