Pe 5 iulie se împlinesc 25 de ani de la moartea medicului Constantin N. Arseni, pionier al neurochirurgiei româneşti, membru titular al Academiei Române.
Profesorul Constantin Arseni a reprezentat pionul principal al şcolii de neurochirurgie moderne din România, de după al Doilea Război Mondial. Activitatea medicului sucevean a avut o contribuţie importantă în dezvoltarea medicinii din România din partea a doua a secolului trecut. Din anul 2002, Clinica de Neurochirurgie din Bucureşti poartă numele de Spitalul Bagdasar – Arseni.
Constantin N. Arseni s-a născut pe 3 februarie 1912, în localitatea Dolhasca, judeţul Suceava. Între 1929 şi 1935, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Cluj. La 30 iunie 1936, a obţinut titlul de doctor în medicină şi chirurgie, cu teza „Neurotomia juxtaprotuberanţială în tratamentul nevralgiei intermitente de trigemen”.
A fost medic la Serviciul de Neurochirurgie al Spitalului Central din Bucureşti, în intervalul 1932-1937. Aici lucrează sub conducerea şi îndrumarea profesorului Dimitrie Bagdasar.
Între 1937 şi 1939, a lucrat la Spitalul de Urgenţă, sub coordonarea profesorului I. Iacobovici.
A ocupat funcţia de asistent la Institutul de Histologie de pe lângă Facultatea de Medicină din Bucureşti (1942-1944).
Din 1945, a fost medic primar la Serviciul de Neurochirurgie al Spitalului Central de Boli Nervoase, ulterior Spitalul Central de Neurochirurgie din Bucureşti. Conferenţiar (din 1952), profesor (1963) şi şef al Catedrei de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, până în 1991. În 1976, a primit titlul de doctor docent.
A descris un nou sindrom neurologic – „logoreea şi hiperkinezia”
A creat o şcoală în neurochirurgia românească: a organizat un serviciu modern în cadrul Spitalului de Neurochirurgie şi s-a preocupat de introducerea unor procedee chirurgicale omologate în scurt timp pe plan internaţional. A efectuat o clasificare proprie a tumorilor cerebrale, a proceselor traumatice cranio-cerebrale, a discopatiilor vertebrale şi a fost primul în lume, în 1942, care a abordat studiul tumorilor de nuclei bazali. A descris un nou sindrom neurologic – „logoreea şi hiperkinezia”.
Rezultatele cercetărilor sale au fost expuse pe larg într-un număr foarte mare de lucrări, studii şi articole, apărute în ţară şi străinătate.
A fost membru în comitetele de redacţie ale revistelor „Acta neurochirurgia” din Viena şi „Phronesis” din Madrid, precum şi membru al unor organisme naţionale şi internaţionale de prestigiu: Societatea Internaţională de psihoneuroendocrinologie, Academia internaţională de neurochirurgie, societăţile de neurochirurgie din Londra, Madrid, Moscova, Paris, Academia de Ştiinţe din New York etc.
A efectuat un număr impresionant de operaţii, aproximat la peste 25.000 de tumori cerebrale, 5.000 de leziuni traumatice cranio-cerebrale, malformaţii vasculare etc.
Dintre numeroasele lucrări realizate de Constantin N. Arseni pot fi amintite: „Epilepsia în tumorile cerebrale” (1950), „Bolile vasculare ale creierului şi ale măduvei spinării” (1965), „Procesele expansive intercraniene” (2 vol., 1973-1974), „Patologia neurochirurgicală infantilă” (1980) etc.
În 1984, a fost ales preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale din România.
A devenit membru corespondent al Academiei Române la 1 martie 1974. Începând cu 18 decembrie 1991, a fost membru titular al Academiei Române.
A murit pe 5 iulie 1994.