Psih. Drd. Liliana Luca. Există și oameni care în momentele dificile nu renunță
În fața pierderilor, a ireversibilului și a durerii pe care o simt, ei nu cad, nu se comportă ca niște dezertori. Mai mult decât atât, în interiorul lor reapare curajul și demnitatea. Demnitatea de a nu lăsa destinul să le conducă viața, ci de a îl lua de coarne și a îl conduce ei, unde cred ei că este potrivit.
Aceste persoane nu se tem să riște și luptă până își frâng mâinile, până la sânge. Se sacrifică pentru tot ceea ce merită. Pentru tot ce viața le-a luat sau nu le-a dat. Ei consideră că au datoria să le obțină și să se bucure de ele. Și nu sunt egoiști, ci corecți. Îi îneacă dreptatea . Aceasta este un impuls pentru a se desprinde și a merge mai departe în viată. Nu sunt adepții fatalismului.
Timpul le este prețios, ei nu stau să-și plângă soarta.. Zâmbesc tuturor, chiar dacă suferă în interior. Nu caută minuni. Caută un alt cer, pentru ei și visurile lor. Și cu toate că probabilitatea să reușească este foarte mică, curajul, și nu obrăznicia, îi recompensează în cel mai bun mod.
Acești oameni, luptători ai vieții, nu știu nimic, dar învață căutând. Își urmăresc visurile. Nu le abandonează. Dacă îți abandonezi visul, te abandonează și el.
Viața este o luptă pentru rezistență și nu pentru viteză. Rezistență în fața suferințelor, a deprivărilor, a piedicilor vieții, care ar putea să ne doboare, să ne lovească fără milă. Dacă închidem ochii împotriva fricii, nu vom mai vedea vreodată cerul înstelat, ci pur și simplu vom trăi în întuneric , cu frica de „poate” și „dacă”.
Dacă am încerca să ne înfruntăm demonii, s-ar putea să ieșim învingători. Dacă ezităm, dacă prelungim această stare, îi hrănim și ne vor ruina, puțin câte puțin, zilnic. Vom deveni o umbră a ceea am fost, a sinelui nostru.
Omul nu a știut, dar a învățat să lupte pentru supraviețuire, pentru că mereu a depus efort. Logica omului poate că nu e atât de puternică pentru a gestiona toate încercările vieții. De foarte multe ori obosește și fără îndoială are unele limite. Dar sufletul său este abis,și are putere să mute munții cu tenacitatea sa, să facă noaptea zi, și soarele să apună la răsărit .
Aceasta este deosebirea dintre oamenii care luptă și nu renunță ușor și cei care „nu mai vor să trăiască” imediat cum au greutăți. Este o putere lăuntrică și motivațională: tăria sufletească.
Liliana Luca, Psiholog Drd, Psihoterapeut
Absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Stiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Al.I.Cuza” Iași, cu un master în Psihologie Clinică, doctorand la Facultatea de Medicină și Farmacie- Universitatea „Dunărea de Jos” Galați, Liliana Luca este psiholog clinician, psihoterapeut, la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași. Are competenţă profesională în domeniul expertizei psihologice judiciare, a urmat cursuri de formare în Psihoterapie Integrativă, cursuri postuniversitare de psihologie aplicată în justiţie și bioetică. A participat cu lucrări stiinţifice la conferinţe şi congrese naţionale şi internaţionale de psihiatrie, psihoterapie şi dermatologie.
