Chirurgul care a efectuat prima operație pe cord deschis din România: Acad. Prof. Dr. Ioan Pop de Popa!
Pe 5 aprilie 1973, la Clinica chirurgicală nr. 2 din Târgu Mureș, o echipă de medici, condusă de Prof. Dr. Ioan Pop de Popa, efectuează prima operație pe cord deschis din România.
„Fiţi convinşi că fără concursul medicilor, veţi intra sigur şi mai repede în circuitul carbonului, sau popular spus viaţa de apoi, indiferent cine sunteţi, sau ce funcţii aveţi în ierarhia socială sau politică. Fiecare om care ajunge la vârsta de 70 de ani este în mod automat miliardar. Nu în bani, ci în bătăi ale inimii!”, spunea Acad. Prof. Dr. Ioan Pop de Popa.
Profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardiovasculară, considerat fondatorul şcolii moderne româneşti de chirurgie cardiovasculară, s-a născut la 6 octombrie 1927 la Oradea. A urmat, la Oradea, şcoala primară, în perioada 1934-1938, apoi cursurile Liceului ”Emanoil Gojdu” (clasele I-II), în perioada 1938-1940. Între anii 1940-1944, când familia sa s-a refugiat din Ardealul de Nord la Beiuş, a urmat clasele III-VII la liceul ”Samuil Vulcan” de aici.
A participat voluntar, în 1944, ca elev de liceu sanitar în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni. După eliberarea Ardealului, şi-a continuat studiile – clasa a VIII-a – la liceul ”Emanoil Gojdu” din Oradea (1945-1946). A urmat apoi, între anii 1946-1952, cursurile Facultăţii de Medicină Generală din Cluj, pe care a absolvit-o cu diploma de merit ”Magna cum laude”.
Prima inimă artificială şi primul plămân artificial
În perioada 1949-1954 a fost numit preparator la Institutul de Anatomie umană şi chirurgie operatorie a IMF din Cluj, apoi extern la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului Aurel Nana. În perioada 1953-1954 a realizat prima inimă artificială şi primul plămân artificial din România, atunci printre primele patru din lume. A efectuat primele circulaţii extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluţii în CEC, începând, totodată, primele transplanturi experimentale de organe, de rinichi şi pancreas.
Primele transplanturi cord-plămân
A realizat experimental, în 1958, primele transplanturi cord-plămân. În anii 1952-1962 a fost asistent universitar la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului Aurel Nana, la IMF Cluj. Obţine prin examen, în 1957, titlul de medic specialist chirurg în chirurgia generală, iar în anul 1960 se specializează în chirurgia cardiovasculară la Spitalul Fundeni din Bucureşti, sub conducerea profesorului Voinea Marinescu.
În 1962 s-a transferat, în calitate de şef de lucrări, la IMF Târgu Mureş, Clinica de chirurgie generală. Se specializează, în 1963, în chirurgia cardiovasculară la Institutul Bakulev din Moscova, sub îndrumarea profesorului I.V. Burakovski, iar la revenirea în ţară înfiinţează clinica de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureş.
A fost prorector al Institutului de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş (1963-1974), iar în 1964 şi-a susţinut, la IMF Cluj, teza de doctorat cu titlul ”Cercetări experimentale cu un procedeu personal de transplantare a inimii. Reflectare clinică”, fiindu-i conferit titlul de doctor în ştiinţe medicale. Deţine, de asemenea, titlurile ştiinţifice de medic emerit (1971) şi profesor emerit (1987).
Experiența americană
În anii 1970-1971 a efectuat o specializare în chirurgia cardiovasculară, cu o bursă dată de guvernul american, la The Methodist Hospital şi Saint Luks Children Hospital, în Houston, precum şi la Saint Vincent Hospital Portland, Oregon, şi Mayo-Rochester.
După întoarcerea din SUA, Ioan Pop de Popa a fost transferat la Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Carol Davila” din Bucureşti pe post de profesor şi, în paralel, într-o funcţie de decizie pentru a aplica cele văzute în SUA. Astfel, a înfiinţat specialitatea de chirurgie vasculară, care nu figura în nomenclatorul Ministerului Sănătăţii la acea dată, a scos chirurgia cardiovasculară din chirurgia generală, stabilind-o ca specialitate distinctă, a înfiinţat Centrul Naţional de Boli Cardiovasculare Bucureşti Fundeni, punând la un loc, în aceeaşi clădire, chirurgia cardiacă, cardiologia şi hematologia.
Mentor
De asemenea, a înfiinţat şcoala modernă de chirurgie cardiovasculară din România, în care s-au specializat circa 160 de chirurgi cardiovasculari români şi 11 străini, a iniţiat şi a contribuit la înfiinţarea celor şapte centre de chirurgie cardiovasculară, inclusiv cel al armatei, pe lângă fiecare universitate de medicină şi farmacie din România, a înfiinţat Societatea română de chirurgie cardiovasculară, a elaborat, atât singur, cât şi cu colectivul, circa şase sute de lucrări ştiinţifice, precum şi 12 monografii de specialitate etc. Între zecile de profesori universitari, şefi de şcoală din principalele ţări ale lumii, care l-au vizitat pe profesorul Ioan Pop de Popa s-a numărat şi celebrul chirurg Christiaan Barnard.
În 1991, Ioan Pop de Popa a înfiinţat FOBAC – Fundaţia pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecţiuni Cardiovasculare, organizaţie neguvernamentală, al cărei preşedinte este.
Ce a lăsat în urma sa
În activitatea sa de cercetare se înscriu: realizarea primei inimi şi a primului plămân artificial din România, în colaborare cu Uzina de Armament Cugir ”CP-4” (Brevet nr. 453/1954; 1953-1954; între primele 4 în lume); înfiinţarea la Clinica Fundeni a colectivului de cercetare ”Valve cardiace şi transplanturi” (1978); implantarea primelor artere artificiale tip ”Pop de Popa – Dodu”, în revascularizare şi by pass-uri arteriale (Brevet nr. 98854/11 mai 1989; 1983); implantarea primei valve biologice de porc mistreţ, tip ”MIVA Pop de Popa” (1983/decembrie); realizarea valvulotomului ”Pop de Popa” pentru operaţii de by-pass safen in situ. Efectuarea primelor cincizeci de operaţii (Brevet OSIM nr. 80868/6 noiembrie 1982); realizarea arterelor artificiale colagenate, extraanatomice şi armate, lineare şi bifurcate, tip ”Pop de Popa-Bodnar-Trandafir”, implantate la peste patru mii de bolnavi (1983-1991); realizarea protezei valvulare cardiace metalice ”Pop De Popa-Stănescu” (Brevet OSIM nr. 115176/29 aprilie 1986). Acestora li se adaugă realizarea a numeroase instrumente medicale cu aplicaţii în practica chirurgiei cardiovasculare, dintre care amintim numai cardiostimulatorul implantabil – Pop De Popa şi colectiv ASCAR (Brevet nr. 58682/26 iulie 1974).
Dintre numeroasele monografii al căror autor este amintim: ”Transplantarea organelor şi ţesuturilor” (1967), ”Patologia sistemului cav inferior” (1973), ”Inima. Patologie şi tratament chirurgical” (1975), ”Fiziopatologia cardiovasculară” (1989), ”Exigenţe ale diagnosticului modern în chirurgia cardiovasculară” (1989), ”Patologie chirurgicală cardiovasculară”, vol. 5 (1991) etc.
Ioan Pop de Popa este membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România (1991), membru al Academiei de Chirurgie din Paris (1984), membru al Academiei de Ştiinţe din New York (1979), membru al Academiei belgiano-române de cultură şi ştiinţă (2000), membru al Academiei de ştiinţe, literatură şi artă (ASLA, 2002), Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină ”Gr. T. Popa” Iaşi şi al Universităţii de Medicină din Târgu Mureş. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (2011), precum şi Cetăţean de onoare al oraşului Oradea.
A fost senator în legislatura 2000-2004 (din partea PUR-SL – Partidul Umanist din România (social-liberal), până în septembrie 2003, apoi din partea Partidului Social Democrat), ales în circumscripţia electorală nr. 42 Bucureşti.
Prin Decretul Prezidenţial 725 din 27 noiembrie 2012, generalul de brigadă medic chirurg cardiovascular Ioan Pop de Popa, veteran de război, a fost avansat la gradul de general maior cu două stele, în retragere.
Premii
Profesorului Ioan Pop de Popa i-au fost conferite: Premiul Academiei Române ”Gheorghe Marinescu” pentru realizarea valvei biologice ”MIVA Pop de Popa”; Ordinul ”Steaua României” în grad de Cavaler (2004); Medalia Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial (2007); Emblema de onoare a armatei române pentru fapte de arme săvârşite pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial; numeroase ordine şi medalii profesionale.
