Prof. Univ. Dr. Alexandru Blidaru: „Este exagerat să crezi că, schimbând ceva din regimul alimentar, poți să vindeci boala”

Prof. Univ. Dr. Alexandru Blidaru, medic primar oncologie și chirurgie generală, a efectuat în 1998 prima operație de mastectomie cu reconstrucție mamară imediată din România. Reputatul specialist spune că jumătate din femeile cu cancer de sân se prezintă prea târziu la medic.

„Cam jumătate dintre paciente vin în stadiile III-IV. E drept că au început să vină tot mai multe și în stadii puțin avansate. Ceea ce însă mi se pare important de menționat este că din ce în ce mai multe persoane care au cancer mamar, indiferent de vârstă, se gândesc la mastectomie bilaterală, cu sau fără reconstrucție. Se întâmplă în România, dar și peste tot în lume. În România, majoritatea intervenţiilor chirurgicale sunt reprezentate de mastectomie din cauza stadiilor avansate, a mentalităţii pacientelor, dar şi a celor care le tratează; în prezent, aproximativ 50% pun această problemă în mod excesiv, consecinţa fiind creşterea numărului de mastectomii bilaterale în detrimentul tratamentului conservator, ceea ce, de multe ori, este inutil. Drept urmare, în Statele Unite și este similar și la noi, procentul de mastectomii a ajuns la 17% din operații. Deci, una din șase femei cu cancer mamar face mastectomie bilaterală, ceea ce e mult, inutil.

Aprofundând statisticile, am descoperit că 5 până la 10% din paciente fac mastectomie bilaterală în ciuda recomandării medicului care spune că aceasta nu trebuie făcută. E un lucru pe care la consultații îl trăiesc foarte frecvent. De multe ori, dificultatea nu e să stabilesc diagnosticul, cu toate că uneori nu e simplu deloc, ci să conving pacienta să facă ceea ce cred eu că trebuie să facă”, a explicat medicul, într-un interviu pentru Revista Galenus.

În continuare, Prof . Univ. Dr. Alexandru Blidaru a detaliat: „Amploarea chirurgiei a variat foarte mult, de la mastectomie bilaterală până la mastectomii supraradicale. A fost o vreme când se spunea că nu ajunge extirparea sânului, nu ajunge extirparea ganglionilor de la subraț, trebuiau extirpați și ganglionii de deasupra claviculei, trebuia tăiată și o parte din torace, trebuia tăiată și mâna, la asemenea nebunii s-a ajuns! La un moment dat însă s-a mers în direcție inversă, la operații din ce în ce mai mici până la încercarea de a nu mai face operații, de a nu mai face decât radioterapie sau nici măcar radioterapie. S-au făcut tot felul de tatonări și s-a ajuns, până la urmă, la abordarea valabilă și acum, potrivit căreia, pentru cazurile puțin avansate, tratamentul conservator care păstrează sânul este soluția ideală din punct de vedere al bolii și din punct de vedere al calității supraviețuirii. Un mare chirurg de renume mondial, medicul italian din Milano, Umberto Veronesi, a avut o contribuție uriașă la schimbarea paradigmei în chirurgia oncologică, lăsând în urmă conceptul care reprezintă trecerea de la maximum posibil la minimum eficient. Asta le explic și eu pacientelor, că nu trebuie să le fac tot ce știu, o operaţie de mare amploare, când nu aceasta este soluția”.

Întrebat când este cazul pentru mastectomia bilaterală, Dr. Blidaru a explicat: „Atunci când sunt modificări genetice și când pacienta provine dintr-o familie în care antecedentele de cancer mamar, cancer ovarian sunt numeroase. Atunci, da, intră în discuție această opțiune. Altfel, nu are sens, când nu există risc mare de apariţie a cancerului la celălalt sân. Apoi, dacă e un cancer avansat, problema nu este celălalt sân, ci eventualele metastaze la distanță, care trebuie tratate sistemic, şi nu printr-o intervenție de prevenţie pentru sânul controlateral. Am vorbit de rata crescută a mastectomiilor… cu siguranță a contribuit la apariția fenomenului și posibilitatea de a face reconstrucție mamară imediată. Într-adevăr o facem de multă vreme, dar ea schimbă mărimea operației, crește riscul pentru acum, dar și pe cel la distanță. Și asta deoarece, fie că se folosesc lambouri musculocutanate cu chirurgie microvasculară sau implanturi mamare, fiecare tip de operație are dezavantajele, morbiditățile, complicațiile imediate, sechelele la distanță, care nu trebuie asumate decât dacă riscul de cancer mamar bilateral este foarte mare”.

„Sunt zile în care ajung să văd și 50 de pacienți”

Câte operații a făcut un medic cu o asemenea experiență? „Nu am mai făcut astfel de calcule, dar probabil că undeva între 25.000 și 30.000.

Sunt zile în care ajung să văd și 50 de pacienți. Sunt locuri unde consult concomintent în două cabinete: merg dintr-unul în altul. Probabil că pe unele paciente asta le deranjează, dar fac asta pentru operativitate. Și să știți că asta nu este ideea mea. În anul 1987, profesorul Trestioreanu m-a trimis la un stagiu de pregătire în Marea Britanie unde am descoperit acest sistem. Am fost în Edinburg, la un renumit chirurg în Scoția, Sir Patrick Forrest, apoi am fost la Londra, la Guy’s Hospitals, unde am văzut cum pacienții erau triați, li se făcea o fișă de către un asistent, iar apoi intrau într-un cabinet unde se întâlneau cu medicul specialist. Subliniez, fac asta pentru eficiență și, indiferent de numărul pacienților văzuți, nu termin nicio consultație decât după ce-l întreb pe fiecare în mod repetat dacă a înțeles ce am zis și dacă are întrebări. Și, credeți-mă, aud fel și fel de întrebări”.

Mituri desființate

 Prof . Univ. Dr. Alexandru Blidaru a mai spus că sunt foarte multe idei preconcepute legate de cancerul de sân: „Una dintre ele este aceea că la femeia tânără nodulii mamari dispar după sarcină. Nici vorbă de așa ceva. Ba dimpotrivă, dacă sunt noduli solizi, aceștia pot crește în timpul sarcinii. Și când ai o gravidă cu o tumoră la sân… nu e deloc ușor. Mai apare și întrebarea dacă e mai bună ecografia sau mamografia. Acestea sunt niște lucruri complementare. Sunt ca auzul și văzul chirurgului. Nu-i una mai bună decât alta. Fiecare are avantaje și dezavantaje. O altă poveste pe care o întâlnesc frecvent este cea legată de mastoza chistică. Sunt foarte multe femei care au chisturi mamare, modificări care au conținut lichidian. Acestea sperie extraordinar, pentru că se văd. În SUA, această problemă nici măcar nu mai e considerată o boală, pentru că mai bine de jumătate dintre femei prezintă asemenea modificări”.

Despre regimul alimentar

Legat de regimul alimentar și evoluția bolii, Dr. Blidaru a explicat că rolul nutriției la pacienţii cu cancer mamar este important: „Este însă exagerat să crezi că, schimbând ceva din regimul alimentar, poți să vindeci boala. Desigur, are un efect benefic, dar este mic. Mai important este să nu-ți dereglezi foarte tare stilul alimentar, pentru a crea un stres suplimentar. Schimbările radicale de stil alimentar dezechilibrează organismul care deja e în suferință în urma intervenției chirurgicale, chimioterapiei, hormonoterapiei, radioterapiei. Lucrurile sunt complicate și fizic, și psihic”.

Dr. Blidaru are și un sfat pentru tinerii chirurgi: „Să meargă la cât mai multe stagii de pregătire, să vadă cum operează marii profesori. Eu am avut acest noroc și am mers la multe burse în străinătate. E adevărat, prin anii ’90, deschiderea celor din afară era alta față de cea de acum. Am fost la Milano, Londra, Paris și când ajungeam acolo eram foarte bine primit, toată lumea vorbea cu mine, îmi arăta, eram poate exotic. Acum lumea e mai puțin doritoare să împărtășească din experiență. Probabil, eu eram primit bine pentru că știau că sunt acolo ca să plec înapoi, nu ca să rămân”.

Prof . Univ. Dr. Alexandru Blidaru a învățat să opereze cancerul de la Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu, iar acum conduce secția de Chirurgie Oncologică II, din cadrul Institutului Oncologic care poartă numele renumitului profesor. Este doctor în științe medicale și profesor universitar la Catedra de Oncologie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București.

Citiți interviul integral în Revista Galenus.