Schimbarea culorii părului în copilărie. Rolul genelor, al melaninei și al hormonilor

Pentru unii copii, părul care este inițial blond platinat devine treptat mai închis la culoare și poate ajunge să fie șaten închis sau chiar negru pe măsură ce cresc. De ce apare această schimbare și de ce unii copii rămân blonzi?

Culoarea părului este controlată de o interacțiune complexă între gene, celulele care produc pigment și, mai târziu în copilărie, hormoni. Oamenii de știință cunosc multe dintre genele implicate în determinarea culorii părului, însă mecanismele prin care părul blond al unor copii se închide la culoare, în timp ce al altora rămâne blond pe tot parcursul vieții, nu sunt încă pe deplin înțelese.

„Depinde de moștenirea lor genetică”, a declarat, pentru Live Science, Desmond Tobin, profesor de științe dermatologice la University College Dublin.

Melanina determină culoarea părului

Părul își capătă culoarea de la un pigment numit melanină, produs de celule specializate, numite melanocite, aflate în foliculii de păr.

Există două tipuri principale de melanină. Eumelanina este responsabilă în principal pentru nuanțele de maro și negru, în timp ce feomelanina contribuie la tonurile galbene și roșcate ale părului. Cantitatea și tipul de melanină produse de un folicul determină, în mare măsură, culoarea părului care crește din acesta.

În general, o cantitate mai mare de eumelanină este asociată cu o culoare mai închisă a părului.

Activitatea foliculilor de păr nu rămâne însă neapărat constantă pe parcursul copilăriei. Pe măsură ce organismul se dezvoltă, se pot modifica și semnalele biologice care controlează producția de pigment.

De la blond la șaten

Pentru mulți copii blonzi, schimbarea cea mai vizibilă a culorii părului apare în jurul pubertății, de obicei între 10 și 13 ani, potrivit lui Desmond Tobin.

Modificările hormonale care apar în această perioadă, inclusiv cele care implică estrogenii și androgenii, ar putea stimula o producție mai mare de eumelanină și ar putea contribui astfel la închiderea treptată a culorii părului.

„Cei care rămân blonzi au de obicei o reducere determinată genetic a formării pigmentului de eumelanină”, a explicat Tobin.

Cu toate acestea, mecanismul exact prin care hormonii ar putea determina această schimbare nu este încă pe deplin cunoscut.

Rolul melanocortinelor

Un posibil indiciu este oferit de un grup de hormoni numiți melanocortine. Unul dintre aceștia, hormonul stimulator al alfa-melanocitelor (alfa-MSH), este implicat în transmiterea semnalelor către celulele producătoare de pigment pentru a stimula producția de melanină.

În piele, alfa-MSH este stimulat de expunerea la radiații ultraviolete (UV). Radiațiile UV pot afecta ADN-ul celulelor pielii, iar printr-o cale de semnalizare celulară este favorizată eliberarea de alfa-MSH, ceea ce contribuie la producerea de melanină și la bronzarea pielii.

În cazul părului, însă, mecanismul este mai puțin clar. Oamenii de știință nu au demonstrat că o creștere a nivelului de alfa-MSH, testosteron, estrogen sau a unui anumit hormon este responsabilă pentru închiderea la culoare a părului blond.

Sistemul melanocortinelor arată că hormonii pot transmite celulelor producătoare de pigment semnale care determină creșterea producției de eumelanină. Rămâne însă neclar dacă modificările acestui sistem sunt cele care determină efectiv închiderea la culoare a părului blond în timpul pubertății.

„Nu am identificat încă genele care controlează acest proces”, a declarat Wojciech Branicki, cercetător în genetica pigmentării umane la Universitatea Jagiellonă din Polonia.

Genele pot influența răspunsul la hormoni

O posibilitate sugerată de Branicki este ca hormonii să influențeze diferit foliculii de păr ai copiilor, în funcție de fondul lor genetic.

Deocamdată, cercetătorii nu știu cu exactitate ce gene sunt implicate în acest proces și nici modul în care acestea interacționează cu schimbările hormonale din timpul pubertății. Pentru clarificarea acestor mecanisme sunt necesare cercetări suplimentare.

La unii copii, hormonii ar putea stimula producția de melanină sau transportul pigmentului în foliculul de păr. Astfel, doi copii care au inițial o culoare similară a părului ar putea răspunde diferit schimbărilor hormonale care apar pe măsură ce organismul se dezvoltă.

Unul ar putea continua să producă o cantitate relativ mică de eumelanină și să rămână blond, în timp ce foliculii celuilalt ar putea crește treptat producția de pigment. În acest caz, noile fire de păr ar putea deveni progresiv mai închise la culoare.

„Cercetările privind variația genomului uman sunt destul de avansate, dar nu toate aspectele au fost încă explicate”, a spus Branicki.