Plânsul altui bebeluș activează mai puternic creierul nou-născutului decât vorbirea. Studiu
Plânsul altui bebeluș activează mai puternic creierul nou-născutului decât vorbirea, arată un studiu realizat de o echipă internațională de cercetători în domeniul neuroștiinței cognitive, la care a participat și Universitatea Deusto din Bilbao, Spania. Rezultatele contrazic așteptarea că vorbirea ar avea un rol privilegiat pentru creierul uman încă din primele zile de viață.
Studiul a fost publicat în revista științifică Developmental Cognitive Neuroscience. Din echipa de cercetare a făcut parte și Irene de la Cruz Pavia, cercetătoare la Universitatea Deusto.
Creierul nou-născutului și vocea umană
Cercetări anterioare au arătat că bebelușii se nasc cu o predispoziție pentru perceperea vocii umane. O parte dintre explicații ține de experiența auditivă acumulată în uter, în special în ultimul trimestru de sarcină, când fătul este expus în mod repetat la vocea mamei și la alte sunete.
Noul studiu arată însă că, în primele zile de viață, creierul poate răspunde mai intens la un alt tip de vocalizare: plânsul.
Cercetătorii au comparat răspunsurile cerebrale ale nou-născuților și adulților la stimuli vocali diferiți, pentru a observa dacă există diferențe în modul în care creierul reacționează la vorbire și la plâns.
Experimentul realizat pe nou-născuți
La studiu au participat 25 de bebeluși cu vârste între una și patru zile, născuți la Spitalul Necker-Enfants Malades din Paris. În perioada prenatală, aceștia fuseseră expuși limbii franceze.
Cercetătorii au inclus și 27 de adulți vorbitori de italiană, de la Universitatea din Padova, care nu cunoșteau limba franceză.
Adulții au ascultat fraze rostite în limba franceză, fără să le înțeleagă sensul. Nou-născuții au ascultat plânsete ale altor bebeluși. Răspunsurile cerebrale au fost înregistrate printr-o tehnică de neuroimagistică neinvazivă, care permite măsurarea activității cerebrale.
Reacția creierului la plâns
Rezultatele au arătat o diferență clară între cele două grupuri. La adulți, activarea cerebrală a fost semnificativ mai puternică la auzul frazelor în limba franceză decât la plânsete. La nou-născuți, reacția a fost inversă: răspunsul neuronal la plânsul altor bebeluși a fost semnificativ mai puternic decât cel observat la vorbire.
Rezultatul este cu atât mai interesant, spun autorii studiului, cu cât vorbirea este, din punct de vedere acustic, mai familiară nou-născutului decât plânsul altor bebeluși. Înainte de naștere, fătul este expus în mod repetat la vocea umană și la limbaj, în special în ultimele luni de sarcină.
Bebelușii reacționează mai puternic la ceea ce pot produce
Cercetătorii propun o posibilă explicație pentru această diferență: atât nou-născuții, cât și adulții au reacționat mai puternic la comportamentul vocal pe care îl puteau produce. În cazul nou-născuților, acesta este plânsul. În cazul adulților, este vorbirea.
Astfel, deși bebelușii au deja o experiență auditivă prenatală importantă în ceea ce privește vocea umană și vorbirea, creierul lor pare să acorde, în primele zile de viață, un răspuns mai puternic unui semnal vocal pe care îl pot produce ei înșiși.
