Longevitatea ar putea începe înainte de naștere. Noua teorie care schimbă modul în care privim îmbătrânirea

Cercetările privind longevitatea s-au concentrat, până în prezent, în principal asupra adulților și persoanelor în vârstă. O echipă internațională de cercetători susține însă că această abordare ar putea rata cea mai importantă perioadă pentru influențarea sănătății pe termen lung: etapele dinaintea nașterii și primii ani de viață.

Într-un articol publicat în revista Nature Health, specialiștii propun înființarea unui consorțiu internațional denumit PROSPER (Pregestational and Pediatric Research for Optimal Span and Early Resilience), care să studieze modul în care sănătatea din perioada prenatală și copilărie influențează procesul de îmbătrânire și riscul de boli la vârsta adultă.

Medicina longevității s-a concentrat pe populații adulte

Autorii atrag atenția că majoritatea intervențiilor din medicina longevității sunt aplicate după ce organismul a acumulat timp de zeci de ani modificări moleculare și celulare asociate îmbătrânirii.

„Medicina longevității sănătoase, care urmărește să transpună cunoștințele din biogerontologie în practica clinică, s-a concentrat în principal pe populațiile adulte, iar intervențiile sunt aplicate numai după decenii de modificări moleculare și celulare acumulate asociate cu îmbătrânirea. Această abordare trece cu vederea o fereastră critică de oportunitate”, explică autorii studiului.

Potrivit cercetătorilor, sănătatea unei persoane este influențată încă din perioada preconcepțională, în timpul sarcinii și în primii ani de viață, iar aceste etape ar putea reprezenta momentul optim pentru intervenții preventive.

Copiii nu pot fi evaluați cu aceiași biomarkeri utilizați la adulți

Deși există numeroase studii care au analizat legătura dintre experiențele din copilărie și sănătatea la vârsta adultă, autorii consideră că lipsește o strategie unitară care să urmărească procesul de îmbătrânire pe parcursul întregii vieți.

Un exemplu este utilizarea biomarkerilor de îmbătrânire. Cercetătorii susțin că aceștia nu pot fi interpretați la fel în cazul copiilor și adulților.

„Esențială în acest efort este recunoașterea faptului că vârsta biologică în primii ani de viață reflectă sincronia dezvoltării și reziliența, mai degrabă decât daunele cumulative, ceea ce necesită modele, biomarkeri și cadre interpretative specifice vârstei”, arată autorii.

Cu alte cuvinte, ceea ce reprezintă un semn al îmbătrânirii la un adult poate avea o semnificație complet diferită în cazul unui copil aflat în plin proces de dezvoltare.

Ce este „durata maximă” a vieții

Pe lângă conceptele deja cunoscute de durată a vieții și durată a vieții sănătoase, cercetătorii propun și ideea de „durată maximă” (peak lifespan).

Aceasta reprezintă perioada în care organismul funcționează la capacitatea sa optimă din punct de vedere biologic și funcțional.

În opinia autorilor, cercetarea longevității nu ar trebui să urmărească doar prelungirea vieții sau reducerea numărului de ani petrecuți cu boli cronice, ci și extinderea perioadei în care organismul se află la nivelul maxim de performanță.

Cum ar funcționa consorțiul PROSPER

Inițiativa propune colaborarea dintre specialiști din domenii precum obstetrică, pediatrie, genetică, biologie moleculară, epidemiologie și geriatrie.

Scopul este integrarea sistematică a datelor biologice, clinice și funcționale colectate în diferite etape ale dezvoltării pentru a înțelege cum evoluează îmbătrânirea biologică de-a lungul vieții.

„Aceasta implică integrarea sistematică a datelor multiomice, a fenotipurilor clinice și a măsurilor funcționale în diferitele etape de dezvoltare, ceea ce va permite construirea unor traiectorii biologice longitudinale care pot informa predicția și intervenția asupra riscurilor”, explică cercetătorii.

În paralel, autorii își propun dezvoltarea unor metode de diagnostic și intervenție adaptate fiecărei etape de vârstă, care ar putea fi integrate în îngrijirea obstetricală și pediatrică de rutină: „Consorțiul urmărește să dezvolte cadre de diagnostic și terapeutice specifice vârstei, care pot fi integrate în îngrijirea obstetrică și pediatrică de rutină și, prin urmare, să mute accentul de la gestionarea reactivă a bolilor la optimizarea proactivă a traiectoriei”.

O propunere aflată la început

Cercetătorii au preciazat că proiectul se află într-o etapă conceptuală și nu reprezintă încă un program clinic implementat. În prezent, PROSPER este o propunere care urmărește să stabilească un cadru comun pentru viitoarele studii privind îmbătrânirea și prevenția bolilor asociate vârstei.

Dacă inițiativa va fi adoptată de comunitatea științifică, aceasta ar putea schimba modul în care este abordată medicina longevității, mutând accentul de la tratarea consecințelor îmbătrânirii la identificarea și influențarea factorilor care modelează sănătatea încă din primele etape ale vieții.

Autorii concluzionează că alinierea disciplinelor care până acum au funcționat separat ar putea permite studierea întregului proces al îmbătrânirii biologice, de la factorii săi timpurii până la manifestările clinice din viața adultă.