Dinți care se regenerează în locul plombelor și implanturilor? Cum ar putea arăta viitorul stomatologiei regenerative

Sănătatea orală influențează mult mai mult decât aspectul zâmbetului. Dinții sunt esențiali pentru alimentație, vorbire și calitatea vieții, iar afecțiunile dentare au fost asociate cu un risc mai mare de boli cardiovasculare, infecții respiratorii și chiar tulburări neurodegenerative. Cu toate acestea, soluțiile disponibile în prezent pentru tratarea cariilor sau înlocuirea dinților lipsă sunt, în mare parte, artificiale și au o durată limitată de viață.

Din acest motiv, tot mai mulți specialiști își îndreaptă atenția către stomatologia regenerativă, un domeniu care urmărește nu doar repararea dinților afectați, ci refacerea lor biologică. Obiectivul este ambițios: dezvoltarea unor terapii care să permită regenerarea țesuturilor dentare sau chiar creșterea unui dinte nou, capabil să înlocuiască unul pierdut.

Tot mai mulți oameni speră la tratamente care să regenereze dinții

Interesul pentru astfel de terapii este uriaș. Unele sondaje arată că peste 70% dintre adulți se tem de vizita la dentist, iar anxietatea legată de freză, plombe sau alte proceduri îi determină pe mulți să amâne controalele și tratamentele de rutină.

Biochimista Hannele Ruohola-Baker, directoare asociată a Institutului pentru Celule Stem și Medicină Regenerativă din cadrul Universității din Washington, spune că primește aproape zilnic mesaje de la persoane care o întreabă dacă pot participa la experimente prin care să își regenereze dinții.

„Când am început, un lucru mi-a devenit foarte clar. Oamenii sunt pregătiți pentru ceva nou în stomatologie”, a declarat cercetătoarea pentru bbc.com.

Sănătatea orală influențează întregul organism

Specialiștii atrag atenția că sănătatea dinților nu se limitează la cavitatea bucală.

Pamela Yelick, profesoară la Școala de Medicină Dentară Tufts din Statele Unite, descrie dinții drept „fereastra către lume”, explicând că pierderea acestora afectează nu doar capacitatea de a mesteca, ci și încrederea în sine și relațiile sociale.

În ultimii ani, legătura dintre sănătatea orală și sănătatea generală a devenit din ce în ce mai evidentă. Bacteriile implicate în bolile gingivale pot favoriza apariția bolilor cardiovasculare și a infecțiilor respiratorii și au fost asociate inclusiv cu boala Alzheimer. În același timp, pierderea dinților este corelată cu un risc crescut de îmbolnăvire și deces prematur, afectând alimentația, vorbirea, starea emoțională și calitatea vieții încă din copilărie.

De ce plombele și implanturile nu sunt soluții perfecte

În prezent, medicii stomatologi tratează cariile prin îndepărtarea țesutului afectat și umplerea cavității cu materiale sintetice, precum rășinile compozite. Micile fracturi sau ciobituri pot fi reparate prin obturații și coroane.

Aceste tratamente sunt eficiente, însă au limite importante. Durata de viață a unei plombe poate varia între cinci și 20 de ani, iar mulți pacienți ajung să treacă prin intervenții repetate asupra aceluiași dinte.

Anne George, profesor de biologie orală la Universitatea din Illinois, explică faptul că procedurile actuale se concentrează pe repararea leziunilor existente, fără a restaura funcția biologică a dintelui: „Aceste remedieri se concentrează în principal pe repararea daunelor, mai degrabă decât pe restaurarea funcției biologice. În schimb, stomatologia regenerativă poate fi o schimbare de paradigmă. Accentul este pus pe vindecare”.

Cum apar cariile și de ce sunt atât de dificil de tratat

Cariile reprezintă cea mai frecventă cauză de distrugere a dinților. Dintele este alcătuit din patru straturi principale: smalțul, dentina, cimentul și pulpa dentară. Procesul carios începe atunci când bacteriile din placa dentară metabolizează zaharurile din alimentație și produc acizi care dizolvă treptat smalțul.

Odată ce acest strat protector este compromis, bacteriile ajung la dentină, un țesut mai moale și mai puțin rezistent. Expunerea dentinei accelerează progresia cariilor și crește riscul distrugerii dintelui.

Carii care s-ar putea repara singure

Anne George studiază de ani de zile proteinele implicate în formarea și mineralizarea dentinei. Ea a făcut parte din echipa care a clonat una dintre genele responsabile de dezvoltarea acestui țesut, contribuind la înțelegerea mecanismelor prin care dinții cresc și se repară.

Aceste descoperiri ar putea permite dezvoltarea unor tratamente capabile să stimuleze dinții afectați de carii să producă dentină nouă, eliminând sau reducând necesitatea plombelor convenționale.

„Plombele vii”, create cu ajutorul celulelor stem

Hannele Ruohola-Baker explorează o altă direcție de cercetare: dezvoltarea unor „plombe vii”, bazate pe celule stem.

Analizând măsele de minte donate pentru cercetare, echipa sa a observat că ameloblastele, celulele responsabile de formarea smalțului, dispar după erupția dintelui. Din acest motiv, smalțul uman nu se poate regenera în mod natural atunci când este deteriorat.

Pentru a depăși această limitare, cercetătorii au folosit semnale chimice pentru a transforma celule stem în ameloblaste și alte celule stem în odontoblaste, celulele care produc dentina.

Combinarea acestora a dus la formarea unui organoid dentar, o structură tridimensională asemănătoare unui dinte în curs de dezvoltare, capabilă să secrete proteine specifice smalțului.

Pe termen scurt, aceste proteine ar putea fi utilizate pentru realizarea unor materiale regenerative aplicate pe dinții fisurați sau afectați de carii. Obiectivul pe termen lung este însă mult mai ambițios: introducerea celulelor necesare direct în cavitatea orală, astfel încât organismul să formeze singur un dinte nou.

De ce implanturile nu pot înlocui complet un dinte natural

În cazul unui dinte sever afectat, cea mai frecventă soluție rămâne extracția urmată de inserarea unui implant dentar. Implanturile au rezultate foarte bune, însă nu reproduc toate caracteristicile unui dinte natural. Ele nu conțin nervi, astfel că pacientul poate mușca prea puternic fără să își dea seama, ceea ce poate duce la deteriorarea implantului.

De asemenea, bacteriile se pot fixa în jurul implantului și pot provoca periimplantită, o afecțiune care poate compromite atât implantul, cât și dinții vecini. Coroanele artificiale trebuie, de regulă, înlocuite după aproximativ 15 ani și pot avea costuri ridicate.

Poate fi crescut un dinte întreg în laborator?

Ana Angelova Volponi, directoarea Departamentului de Stomatologie Regenerativă de la King’s College London, consideră că viitorul ar putea aparține înlocuitorilor biologici, nu implanturilor.

Ea dezvoltă organoizi capabili să evolueze spre un dinte complet funcțional.

Împreună cu echipa sa, a demonstrat că celulele prelevate din țesut gingival uman adult, combinate cu celule formatoare de dinți provenite de la șoareci, pot produce structuri dentare hibride, cu rădăcini aflate în dezvoltare.

În prezent, cercetarea se concentrează pe reproducerea semnalelor biologice care coordonează dezvoltarea unui dinte și pe realizarea unor biomateriale care să permită organizarea acestor celule într-o structură complet funcțională.

De ce oamenii nu își pot regenera dinții

Spre deosebire de oameni, multe animale își înlocuiesc dinții pe parcursul vieții. Rechinii regenerează continuu dinți noi, într-un mecanism asemănător unei benzi transportoare. Elefanții și cangurii dezvoltă mai multe seturi de măsele, iar porcii păstrează în maxilar muguri dentari care vor forma alți dinți la maturitate.

Această particularitate biologică i-a permis Pamelei Yelick să realizeze unul dintre cele mai interesante experimente din domeniu. Experimentul care a produs structuri dentare asemănătoare celor umane

Echipa lui Pamela Yelick a utilizat celule umane capabile să formeze dentină și celule producătoare de smalț prelevate din mugurii dentari ai porcilor.

„Chiar dacă un porc este recoltat pentru hrană, există muguri dentari în maxilar care se pregătesc să formeze un alt dinte”, explică cercetătoarea.

Celulele au fost cultivate în laborator și plasate pe o schelă bioinginerească ce reproduce mediul unui dinte aflat în dezvoltare.

După aproximativ trei luni, acestea au format structuri asemănătoare unor dinți, care s-au dezvoltat într-un ritm apropiat de cel observat la dinții naturali ai porcilor.

Potrivit cercetătoarei, experimentul a reprezentat o dovadă că această abordare este posibilă. Următorul obiectiv este stimularea creșterii unor dinți noi direct în cavitatea orală, fără utilizarea celulelor provenite de la animale.

Când ar putea ajunge aceste tratamente în cabinetele stomatologice

Deși rezultatele obținute până acum sunt promițătoare, specialiștii avertizează că aplicarea acestor terapii la oameni este încă departe: „Înainte de începerea studiilor clinice sunt necesare cercetări suplimentare pe modele animale, dezvoltarea unor metode sigure de integrare a noilor țesuturi și demonstrarea eficienței și siguranței acestora pe termen lung”.

Cu toate acestea, beneficiile pot depăși domeniul stomatologiei. Deoarece dinții sunt organe complexe, alcătuite din țesuturi dure și moi care funcționează împreună, înțelegerea modului în care aceștia se dezvoltă și se regenerează ar putea contribui și la regenerarea altor țesuturi și organe în medicina viitorului.

„Aici văd eu viitorul. Nu este foarte clar, dar este plin de speranță”, a concluzionat Ana Angelova Volponi.