De ce nu dispare oboseala, chiar dacă dormim 7–9 ore pe noapte

O noapte întreagă de somn poate părea o mică victorie, însă nu garantează absența oboselii. Chiar și în condițiile unui certificat medical care atestă o stare bună de sănătate, pot exista discrepanțe între odihna aparent suficientă și lipsa de vitalitate resimțită.

Adesea, somnul este considerat singura formă de odihnă necesară. În realitate, este posibil să existe un deficit al altor tipuri de odihnă, la fel de importante pentru capacitatea de funcționare optimă. În cartea sa „Odihna sacră”, Dr. Saundra Dalton-Smith susține că există șapte tipuri de odihnă, fiecare adresând un tip diferit de epuizare.

Mulți oameni folosesc termenii „somn” și „odihnă” ca sinonime, însă această perspectivă trebuie extinsă pentru a permite o refacere completă, explică Eric Zhou, profesor asociat în cadrul Diviziei de Medicină a Somnului de la Facultatea de Medicină Harvard. Chiar și în situațiile în care sunt respectate recomandările de șapte până la nouă ore de somn de bună calitate pe noapte, prelungirea duratei somnului nu reprezintă neapărat soluția pentru starea de epuizare resimțită.

„De cele mai multe ori, odihna este asociată exclusiv cu cea fizică”, afirmă Zhou. „Somnul este o componentă esențială a odihnei fizice și are un rol restaurator extrem de important, dar nu acoperă toate domeniile în care pot apărea carențe.”

Restaurarea vigorii

Eric Zhou descrie cele șapte tipuri de odihnă și oferă strategii pentru fiecare dintre acestea:

1. Odihna fizică

Starea de oboseală constantă, lipsa de coordonare sau uitarea frecventă pot indica un deficit de odihnă fizică. „Cel mai clar semn este senzația că rezervorul de energie al corpului este gol”, spune Zhou. Somnul contribuie semnificativ la refacerea energiei, atât în timpul nopții, cât și prin reprizele de somn din timpul zilei. De asemenea, simpla relaxare contează. În mod surprinzător, activitățile fizice ușoare, precum stretchingul, yoga sau mersul pe jos, sunt considerate forme active de odihnă fizică, capabile să stimuleze nivelul de energie.

„Soluțiile se află la capetele opuse ale spectrului. Activitățile care presupun mișcare pot contribui, paradoxal, la creșterea energiei fizice“, explică el.

2. Odihna mentală

Dificultățile de concentrare sau fluxul constant de gânduri pot semnala epuizarea mentală. „Poate apărea situația în care aceeași propoziție este citită de mai multe ori sau atenția nu poate fi menținută în timpul unei întâlniri online”, spune Zhou.

Odihna mentală presupune liniștirea minții și distanțarea de gândirea continuă, de rezolvarea permanentă a problemelor sau de acumularea excesivă de informații. Printre strategiile recomandate se numără notarea sarcinilor înainte de culcare, pentru a evita ruminația, sau practicarea meditației.

3. Odihna spirituală

Sentimentul de lipsă de sens, deconectarea sau cinismul pot indica nevoia de odihnă spirituală. Aceasta nu se limitează la rugăciune, ci poate include conectarea la ceva mai amplu, prin natură sau prin implicarea în comunitate, de exemplu prin voluntariat: „Este importantă concentrarea asupra acelor activități care induc sentimentul de împlinire, conexiune sau integritate”.

4. Odihna senzorială

Iritabilitatea sau senzația de „suprasolicitare” pot fi semne ale unei supraîncărcări senzoriale. Resetarea presupune reducerea stimulilor: renunțarea temporară la dispozitivele electronice, diminuarea intensității luminii și petrecerea timpului într-un mediu liniștit sau natural.

„În situații cotidiene, precum statul la coadă într-o cafenea, impulsul automat este verificarea telefonului. Este important să fie conștientizat costul acestei stimulări senzoriale continue și să fie acceptate momentele de plictiseală”, explică Zhou.

5. Odihna creativă

Blocajul creativ, senzația de stagnare sau lipsa inspirației pot indica un deficit de odihnă creativă, indiferent de domeniul de activitate. Refacerea poate fi facilitată prin expunerea la artă sau alte forme de frumusețe, precum și prin experiențe noi: „În calitate de cercetător, participarea la o conferință științifică, unde sunt întâlnite persoane noi și idei diferite, poate stimula creativitatea”. Creativitatea se manifestă sub multiple forme.”

6. Odihna emoțională

Epuizarea emoțională poate apărea atât în contexte cotidiene, cum ar fi creșterea copiilor mici, cât și în situații majore, precum îngrijirea unei persoane grav bolnave. În astfel de cazuri, exprimarea autentică a emoțiilor poate deveni dificilă, deși este esențială pentru odihna emoțională.

Strategiile de refacere includ scrisul într-un jurnal sau discuțiile sincere cu persoane de încredere. Totuși, uneori este necesar ca sursa stresului să se diminueze înainte de a se instala o stare reală de ușurare. „Rezolvarea problemelor emoționale nu este întotdeauna la fel de simplă ca accesarea altor forme de odihnă”, avertizează Zhou.

7. Odihna socială

Odihna socială presupune echilibrarea interacțiunilor care consumă energie cu cele care oferă susținere. Reticența față de interacțiunile sociale sau sentimentul de singurătate, chiar și în prezența altora, pot semnala nevoia acestui tip de odihnă. „Este utilă identificarea situațiilor în care acceptarea implicită a invitațiilor poate fi reconsiderată și acordarea priorității relațiilor profunde, în detrimentul celor superficiale”, recomandă Zhou.

Meditația – practica de liniștire a minții pentru sporirea calmului și a clarității – poate susține mai multe tipuri de odihnă, inclusiv pe cele mentală, creativă, senzorială și spirituală. Pentru început, sunt recomandate câteva principii simple:

Este indicată alegerea unui spațiu cu puține distrageri, amenajat cu elemente reconfortante, precum perne sau o lumânare. Poziția dreaptă, așezat pe un scaun, oferă un echilibru optim între concentrare și relaxare. Mâinile pot fi așezate pe genunchi, cu palmele orientate în sus sau în jos, ori în poziție de rugăciune.

Atenția se concentrează asupra respirației naturale, fără a încerca modificarea ritmului acesteia. Atunci când mintea deviază, gândurile sunt recunoscute și atenția este readusă blând către respirație sau senzațiile corporale. Practica poate începe cu sesiuni scurte, de două până la cinci minute, durata fiind crescută treptat, în funcție de preferințe.