Singurătatea, durerea ascunsă a corpului și a minții

Un nou studiu condus de cercetători de la City St George’s, Universitatea din Londra, a arătat conexiuni puternice între singurătate și durerea fizică, pe baza datelor din 139 de țări. Lucrarea, publicată în Scientific Reports, a analizat informațiile a 256.760 de persoane cu vârste între 15 și 100 de ani, colectate în cadrul sondajului Gallup World 2023–2024.

Rezultatele sunt clare: persoanele care au raportat singurătatea au fost de peste două ori mai predispuse să simtă durere fizică comparativ cu cele care nu se confruntau cu acest sentiment.

Suferința psihologică, principalul mecanism al durerii

Studiul a arătat că singurătatea nu vine singură: ea a fost corelată și cu probleme de sănătate și cu suferință psihologică. Persoanele singure au avut:

-o probabilitate de peste două ori mai mare de a experimenta durere;

-aproape dublu risc de a avea probleme de sănătate;

-cu 25,8% mai multe șanse de a raporta suferință psihologică.

Analiza factorilor asociați a relevat că suferința psihologică explică peste 60% din legătura dintre singurătate și durere, în timp ce problemele de sănătate contribuie cu 18,9%, iar factorii sociali și demografici – cu 14%.

Impactul socio-economic al singurătății

Cercetarea a descoperit că persoanele singure erau mai vulnerabile social și economic:

-aveau, în general, un nivel educațional mai scăzut;

-mai puține locuri de muncă stabile;

-venituri personale mai mici;

-erau mai des șomere sau angajate cu jumătate de normă, chiar dacă își doreau un loc de muncă cu normă întreagă.

Cine este mai afectat: diferențe de vârstă și gen

Rezultatele arată că femeile au fost mai afectate decât bărbații, iar persoanele în vârstă au raportat mai des singurătatea, durerea și problemele de sănătate. Totuși, legătura dintre singurătate și durere a fost constantă la toate vârstele, nu doar la seniori.

„Constatările noastre arată o asociere puternică între singurătate și durerea fizică, explicată în mare măsură de suferința psihologică și, într-o măsură mai mică, de sănătatea fizică și de dezavantajele socio-economice”, a declarat dr. Lucía Macchia, coautoare a studiului.

O problemă globală, nu doar individuală

Singurătatea a apărut ca un fenomen global: 22,7% dintre participanți au spus că s-au simțit „mult” singuri chiar în ziua dinaintea chestionarului. Aceștia erau, de regulă, singuri, divorțați, separați sau văduvi și aveau un statut socio-economic mai fragil.

Chiar și atunci când raportau că au prieteni sau rude pe care se pot baza ori oportunități de socializare, legătura dintre singurătate și durere persista, ceea ce sugerează că izolarea nu se reduce doar la absența contactului social.

Diferențele culturale contează

Studiul a scos la iveală diferențe considerabile între țări. Unele dintre cele mai sărace state au înregistrat cele mai mari rate de singurătate, durere și suferință. Totuși, tiparele nu s-au suprapus perfect peste nivelul dezvoltării economice, ceea ce indică rolul decisiv al normelor culturale și structurilor sociale.

De ce trebuie tratată singurătatea ca problemă de sănătate publică

Autorii subliniază că singurătatea trebuie privită ca o provocare globală complexă, care necesită intervenții multilaterale. Nu este suficientă doar stimularea conexiunilor sociale – la fel de importante sunt combaterea stresului psihologic și reducerea inegalităților socio-economice.

Concluzia cercetării este fermă: singurătatea este „potențial dureroasă și multifațetată”, afectând indivizi din întreaga lume. Sunt necesare studii interculturale și longitudinale pentru a fundamenta politici și intervenții eficiente, adaptate la contextul fiecărei societăți.