Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară: Invidia patologică
Peste 40% dintre utilizatorii rețelelor de socializare spun că sunt invidioși când prietenii lor primesc mai multe aprecieri decât ei, dar și când văd postările despre viețile aparent mai fericite ale prietenilor lor, conform unui studiu realizat de o companie globală de securitate cibernetică. Aparent, aceste sentimente se transpun din viața reală în mediul virtual și invers.
Am întâlnit de multe ori persoane care nu înțelegeau sau foloseau inadecvat sensul celor două cuvinte. Din acest motiv voi începe cu definiția acestora: “INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia”, “FRUSTRÁRE (‹ frustra, după fr.) s. f. 1. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. 2. (PSIH., SOCIOL.) Stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacție orientată spre un scop este contrariată sau când aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de această situație”.
Prin urmare, ambele sentimente sunt negative, dar în invidie sentimentul este îndreptat spre exterior, iar în frustrare este îndreptat spre interior.
În anumite limite (greu de stabilit chiar și pentru experți), aceste sentimente pot fi considerate acceptabile. Există însă unele situații care depășesc normalitatea. Considerată la nivel popular inofensivă, invidia este, în ochii psihologilor, chiar o boală. De vină pentru proliferarea ei ar fi competitivitatea modernă și dezvoltarea platformelor sociale. Cuvântul „invidie” pe post de diagnostic pentru o tulburare psihică pare un fel de glumă proastă. Iar dacă adăugăm și cuvântul „obsesivă”, ghiveciul medical sună mai degrabă a farsă psihiatrică decât a explicație științifică.
Două aspecte sunt importante aici. În primul rând, nu vorbim despre invidie pur și simplu, ci despre forma agresivă a acesteia. Invidia agresivă nu înseamnă automat violentă. Adică nu vorbim despre violența fizică, în sens propriu, că persoana respectivă se duce și face nu știu ce act reprobabil. Agresivitatea în acest caz se leagă direct de modul în care îl afectează pe invidios, îi afectează stările de zi cu zi. O astfel de persoană acumulează frustrări de fiecare dată când este pusă în fața realizărilor unor persoane pe care le cunoaște, cu atât mai mult cu cât astfel de persoane sunt desconsiderate, dintr-un motiv sau altul, de către privitor. Iar aceste acumulări cauzează, ulterior, pierderea încrederii de sine, depresia sau însingurarea excesivă.
Un al doilea aspect extrem de interesant este legat de vârsta utilizatorilor invidioși și de modul în care aceștia reacționează, în funcție de sex. Astfel, potrivit studiului, realizat pe 600 de utilizatori, cei mai invidioși dintre utilizatorii Facebook au, în medie, 35 de ani. De altfel, această categorie de utilizatori este cea mai predispusă la a invidia fericirea familială. Femeile sunt geloase pe conținutul care demonstrează atractivitatea fizică (încercând să-și accentueze viața socială activă), în timp ce bărbații tind să-și promoveze mai mult realizările financiare sau din carieră.
Există numeroase studii efectuate de psihologi despre aceste sentimente, dar concluzia lor este că nu se poate face trecerea de la o emoție umană la o stare patologică decât în cazurile în care are loc un act antisocial sau există și comorbiditate din sfera psihiatrică. Articol apărut în reperemedicale.ro
