De ce bărbații au păr facial, iar femeile nu?

Hormonii sexuali numiți androgeni care încurajează dezvoltarea trăsăturilor masculine sunt principalul motiv pentru care bărbaților le crește în general părul facial, iar femeilor nu. Specialiștii spun, însă, că foliculii de păr nu sunt atât de simpli pe cât par. „La unii, androgenii stimulează creșterea părului. La alții, o reduc. Iar la alții – să zicem, în canalul urechii – androgenii fac să crească părul, dar într-un program întârziat, la zeci de ani după ce aceiași hormoni sexuali declanșează răsărirea unei bărbi”, spun specialiștii consultați de livescience.com.

De ce această diversitate foliculară?

„Realitatea este că, în acest moment, este încă destul de dificil pentru cercetători să răspundă în mod concludent la această întrebare”, a declarat Ben Miranda, chirurg plastician consultant și chirurg la St. Andrew’s Centre for Plastic Surgery & Burns și profesor invitat la Universitatea Anglia Ruskin din Marea Britanie: „Dar există diferențe în cadrul foliculilor de păr în sine care se păstrează în funcție de partea corpului din care provin”.

Părul bărbaților

Înainte de pubertate, foliculii de păr de pe corp produc părul vellus, părul scurt, ușor și fin, pe care îl puteți vedea pe dosul mâinii unei femei. La pubertate, atât bărbații, cât și femeile produc mai mulți androgeni, și anume testosteron și dihidrotestosteron. Cu toate acestea, organismul masculin produce mult mai mulți androgeni. Acești androgeni stimulează foliculii de păr să producă păr mai închis la culoare și mai gros, cunoscut sub numele de păr intermediar, „puful de piersică” care se vede de obicei pentru prima dată pe buza superioară. În timp, simularea androgenică încurajează producția de „păr terminal” și mai închis la culoare și mai gros, de același tip cu cel observat pe scalp.

Cum se schimbă părul femeilor

Androgenii fac acest lucru prin creșterea cantității de timp pe care un anumit folicul de păr o petrece în faza de creștere în raport cu fazele de cădere sau de odihnă, a declarat, pentru Live Science, Dr. Miranda, care conduce și Grupul de Cercetare St. Andrew’s Anglia Ruskin.

Părul de pe corpul femeilor se schimbă și el în timpul pubertății, dar nu la fel ca la bărbați. Foliculii de păr de pe fața femeii, în apropierea urechii, trec de la firele de păr vellus la fire intermediare, iar părul de la axilă și pubian trece la păr terminal.

Terapia hormonală masculinizantă, folosită uneori de persoanele transsexuale, are un efect similar asupra părului de pe corp. La câțiva ani de la începerea terapiei cu testosteron, părul corporal și facial se închide la culoare și se îngroașă, potrivit specialiștilor de la Universitatea din California, San Francisco.

Alopecia androgenică

Cu toate acestea, povestea nu este la fel de simplă ca și cum ar fi „doar adăugați androgeni”. În unii foliculi ai scalpului, androgenii încurajează de fapt exact modelul opus celui din părul corporal. În loc să declanșeze o tranziție de la părul vellus la părul intermediar la părul terminal, androgenii declanșează ca părul terminal să devină păr intermediar, iar apoi să provoace o tranziție de la părul intermediar la părul vellus. Aceasta se numește alopecie androgenică, mai bine cunoscută sub numele de chelie cu model masculin. Nu toți bărbații sunt predispuși genetic, dar în cazul celor care sunt, rezultatul este subțierea în partea din față a scalpului care se strecoară treptat spre înapoi odată cu vârsta.

„Ceea ce este cu adevărat ciudat este de ce un folicul de păr de pe scalp care se află într-o zonă este sensibil la androgeni, iar cel de alături nu este?”, s-a întrebat Dr. Miranda.

„Unele gene devin mai mult sau mai puțin active în timpul chelirii”

Diferențele sunt specifice locului de pe corp unde se dezvoltă foliculul de păr; dacă transplantați un folicul nesensibil la androgeni într-un loc chel de pe scalp, părul va crește. Acesta este motivul pentru care operația de transplant de păr funcționează. Dar motivele din spatele acestor diferențe sunt greu de înțeles, a mai spus Dr. Miranda: „Genele din fiecare folicul sunt aceleași, dar controlul activității genelor – un domeniu numit epigenetică – este în mod clar diferit. Există diferențe complexe în ceea ce privește semnalizarea celulară, sau cascada de instrucțiuni moleculare care determină un folicul să crească, să se odihnească sau să se desprindă. Unele gene devin mai mult sau mai puțin active în timpul chelirii, dar cercetările nu au găsit întotdeauna o coerență în aceste modele genetice.

Este vorba de diferențe epigenetice, de reglarea în sus și în jos a căilor de semnalizare, de expunerea exogenă la medii diferite, de hormonii care circulă în organism în acele perioade”.

Cercetări pentru prevenirea cheliei

Dr. Miranda și echipa sa lucrează la dezvoltarea de foliculi de păr intermediari sensibili la hormoni care pot fi menținuți în viață în laborator pentru a cerceta acești factori. „Această cercetare ar putea fi folosită pentru a ajuta la prevenirea nu numai a modelului comun de chelie masculină, ci și pentru a trata unele forme de alopecie, sau pierderea părului atât la nivelul scalpului, cât și al corpului, și hirsutismul, o afecțiune în care femeilor le crește păr facial și corporal neobișnuit de gros. Foliculii de păr au, de asemenea, sensibilitatea lor la androgeni în comun cu celulele prostate”, a precizat Dr. Miranda.

Sub influența androgenilor, prostata se poate mări sau poate deveni canceroasă, o afecțiune extrem de frecventă în cazul bărbaților în vârstă. Studierea modului în care androgenii afectează procesele celulare din foliculii de păr ar putea ajuta la dezvăluirea modului în care aceiași hormoni cauzează probleme ale prostatei la bătrânețe.